Ce-am învățat din alegerile europarlamentare

În primul rând am învățat că nu învățăm mai nimic din ce trăim. După o primă gură de aer proaspăt generată de prezența în fruntea listei PD-L a unui onorabil trio extra-politic (Macovei, Ungureanu și Preda) a urmat dușul rece al “succesului” starletei de Dorobanți, pe care o despart de cealaltă Elenă prezidențială antedecembristă doar vârsta, culoarea părului și grosimea buzelor.

În al doilea rând am mai învățat că nu contează. Nu contează dacă oamenii votează pe mai multe liste, dacă voturile se comandă, se cumpără sau se falsifică. Se întâmplă la fiecare rundă de alegeri și de fiecare dată rămâne cum am stabilit.

În al treilea rând am mai învățat că, la alegerile prezidențiale din toamnă, cei care vom dori să votăm vom avea de făcut o alegere foarte grea.

De la timonă ne va cere votul un Traian Băsescu care și-a pierdut busola. Pupincuriștii de serviciu i-au înlocuit-o probabil cu o oglinjoară brunetă, cu mintea odihnită și care îi țuguie din vârful buzelor că alții ca el și ca ea nu s-au mai născut pe aceste meleaguri.

Din sala mașinilor, înconjurat de muncitori bruneți care este, care vrea și care știe, ne va cere votul Mircea Geoană. Omul dinăuntrul coaliției care se opune președinției, guvernului, și partidului, fiind astfel mai tot timpul pe dinafară.

De undeva din camera de oaspeți ne va cere votul, cam “off course”, Crin Antonescu. E singurul care încă mai are ceva credit necheltuit, fiind mai proaspăt în arena leilor de mucava. Rămâne de văzut câți lei va avea, în buzunare și împrejur, pentru a putea lupta cu fabricile de lapte și miere pe care contracandidații le vor plimba prin fața mulțimilor salivând după mici și bere.

Bineînțeles, din cală, dintre bagaje și animale, ne vor cere votul și tot felul de specimeme, care mai sedate care mai curentate, care vor dori să se audă din nou vorbind, să se vadă din nou gesticulând pentru că, nu-i așa, o viață avem și atunci e bine să o trăim la televizor.

În concluzie, va fi greu. Din ce în ce mai greu.