Sunt mai optimist

Reacțiile la primul meu articol din 22 m-au luat prin surprindere și m-au bucurat. De la comentariile de pe blogul meu, la cele 225 de comentarii pe care le-a stârnit articolul pe blogul lui Cristi Pătrășconiu de la Cotidianul până la intervențiile ascultătorilor din emisiunea din 25 iunie a lui Robert Turcescu la Realitatea FM – care a avut ca subiect tema articolului – și trecând prin reacțiile pe care le-am primit personal, toate mi-au dat de înțeles că subiectul e sensibil. Că sunt oameni, nu puțini, care vor să audă și de bine.

În același timp sunt și oameni care aproape au pierdut acest exercițiu chiar și cu ei înșiși, nu doar cu cei din jur. La un workshop recent am rugat toți participanții – majoritatea cu experiență, cu funcții de conducere – să-mi spună o realizare profesională a lor, un lucru cu care se mândresc. Peste jumătate n-au avut un răspuns, aproape trei sferturi au avut nevoie de câteva secunde ca să-și revină din șocul întrebării. După un timp, când s-au mai obișnuit puțin să se caute pe sine și apreciativ, faptele bune au început să iasă la iveală. Erau însă îngropate sub un munte de temeri, de eforturi și de nesiguranță.

Așadar, sunt optimist. Atât de optimist încât am acceptat bucuros invitația de a vorbi la conferința Optimism 2009, din 8 iulie, organizată de Cristi Manafu. Îi sunt recunoscător pentru curaj. Însuși faptul că o astfel de conferință poate exista în astfel de vremuri e un motiv de optimism.