Măsura civilizației

Unul dintre lucrurile foarte importante care lipsește din comportamentul multor personaje publice din România e măsura. Toți oamenii de afaceri străini care mi s-au plâns de-a lungul timpului că oficialii români le cer șpagă, nu se plângeau atât de faptul în sine, care e răspândit și dincolo de granițele vestice ale României. Ei erau uimiți în primul rând de pretențiile complet exagerate ale celor corupți. Nu prezența corupției deranja cel mai mult, ci lipsa ei de măsură.

Când oameni publici vorbesc (în parlament, la televizor sau aiurea) nu faptul că vorbesc e neapărat deranjant, ci că sunt în stare să vorbească mult mai mult decât e oricine în stare să asculte. Nu au nici măsura lor, nici a celorlalți.

Când oameni din varii domenii se exprimă urât în mass-media, nu faptul că le mai scapă din când în când o vorbă nelalocul ei e reprobabil, cât faptul că limbajul urât a ajuns să țină loc de întreg limbajul lor.

Lucrurile astea mi-au venit în minte văzând ieri primul discurs ținut de Becali în Parlamentul European. Îl puteți urmări aici . Mi s-a părut un exemplu de necontestat al forței civilizatoare a Europei. În România el n-a vorbit sau citit niciodată atât de corect și atât de puțin (un minut). Președintele de ședință l-a felicitat pentru concizie. Scena era suprarealistă.

Nu știu cât îl poate civiliza Europa pe Becali înăuntrul lui dar am văzut cât îl poate civiliza în afara lui. Adică în formele lui de manifestare în public. Iar ăsta e un foarte bun început.

De când l-am văzut, nu contenesc să mă întreb ce am putea să facem ca să-i învățăm pe oamenii noștri publici măsura? După modelul corporațiilor multinaționale, deschiderea la București a unei filiale a Parlamentului European e o idee pe care aș vota-o mâine.