Cam fără politicieni

Ieri am participat în Aula Magna a Academiei Române la o dezbatere a Alianței Profesioniștilor pentru Progres unde singurul politician român care a fost prezent și a vorbit a fost senatorul UDMR Laszlo Gyerko. Asta spune cam tot despre preocuparea politicienilor români neaoși pentru profesionalism și progres. Și motivează indirect și brusca lor admirație față de Klaus Johannis.

Probabil că un nume mai potrivit al organizației ar fi Alianța Profesioniștilor pentru Progres fără Politicieni. Deși, dacă stau să mă gândesc mai bine, ori cu ei ori fără ei…

Tema dezbaterii a fost una mai mult decât necesară: “După criză – încotro?”. Perspectivele creionate de mai toți vorbitorii au fost mai degrabă pesimiste, justificat aș spune. Dincolo de cei din sală, preocupați de subiect, politicienii din afara sălii par a avea cu totul alte priorități.

Moderatorul întâlnirii a fost Cristian Pârvulescu care a a avut o utilă și documentată intervenție despre modele constituționale europene. Timpul total de o oră și jumătate a fost prea scurt pentru toți cei care ar fi vrut să ia cuvântul.

Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România a prezentat un model interesant de predicție a tipului de societate în care am putea trăi după terminarea acestei crize, model creat la Universitatea Wharton din SUA și testat în mediul de afaceri românesc.

Bogdan Hossu, liderul organizației sindicale Cartel Alfa nu știu despre ce a vorbit pentru că a avut un ritm de neurmărit, care m-a dus cu gândul doar la finalul reclamelor de medicamente (pentruprescripțiișirecomandăriadresați-vămediculuisaufarmacistului…).

Gabriel Biriș, de la casa de avocatură Biriș Goran a vorbit foarte la obiect și bine argumentat despre niște măsuri fiscale atât de inteligente și de bun simț încât nu vor deveni niciodată lege în România.

A mai luat cuvântul o tânără al carei nume din păcate nu l-am reținut și care a vorbit despre păsul celor 150 de bursieri pentru școlarizarea cărora în străinătate statul român a cheltuit 10 milioane de euro. Înțelegerea era ca la finalul studiilor ei să se întoarcă în țară iar statul să-i angajeze în administrație. Oamenii și-au ascuțit mințile și și-au tocit coatele pe băncile celor mai renumite universități din lume însă aici, mediocritățile care tocesc toate birourile administrative confiscate politic n-au catadicsit să angajeze nici macar un singur tânăr proaspat instruit la nivel de top.

Finalul prelegerilor i-a aparținut lui Dan Puric care a vorbit ca de obicei, oarecum împrăștiat și dezlânat, abuzând de citate ordonate brownian dar, tot ca de obicei, charismatic și animat de pasiune și bună credință.

Una peste alta, atât apariția APP cât și inițiativa acestei dezbateri sunt de foarte bun augur pentru societatea românească. S-au adunat la un loc elite diverse care ar putea produce împreună un model viabil de stat român al secolului 21. Dacă ar putea produce și un mecanism de punere în bună practică a modelului, voi fi foarte bucuros să le fiu recunoscător.