Nu înţeleg

În chestiunea comisarului european, România e ori cel mai bun negociator ori cel mai prost. Cale de mijloc nu e. Nu știm cum va arăta rezultatul dar începutul procesului sună destul de cunoscut. Am mai scris pe acest blog despre lipsa de măsură, ca sindrom al clasei noastre politice.

Pretenția de a ocupa poziția de comisar european pe agricultură îmi pare că se înscrie în aceeași linie. A lipsei de măsură. Cum să pretinzi să conduci agricultura europeană (o treime din bugetul Uniunii Europene), când tu nu ești în stare să ridici de la pământ propria agricultură, nici măcar cu bani de pomană?

E ca și cum, după ce ai condus dezastruos o primărie, ai pretenția să conduci o țară întreagă. Zâmbiți? Asta nu e o problemă, ne-am obișnuit să râdem unii de alții, dar aici, la noi, în incintă. Faptul că acum ne-am propus să exportăm și bășcălia, sub forma unui comisar cu bască, înseamnă să ridicăm lipsa de măsură la rang de instituție europeană. Dacă ne iese, o să ne facem de bășcălie fără măsură. Dacă nu ne iese, deasemenea.

Acum niște ani am cunoscut câțiva politicieni europeni și toți, fără excepție, mi-au părut oameni foarte la locul lor. Oare cum s-or uita ei la pretențiile noastre? Or zice că e fudulie, prostie, nebunie? S-or amuza, s-or întrista, s-or lua cu mâinile de păr?

Eu nu mă pricep la politica și politicile europene dar mie, dacă m-aș întâlni acum cu un politician european, mi-ar fi destul de târșă, m-aș simți foarte stânjenit că noi, din România, pretindem să avem un cuvânt de spus în agricultura Germaniei, a Austriei, a Franței și a altora asemenea.

Nu știu dacă simțul umorului m-ar scoate din situație pentru că simțul penibilului m-ar bloca în ea. Aș încerca mai degrabă să scuz decât să apăr așa o ambiție și sunt tare, tare curios cum or fi motivat-o oficialii noștri de la bun început.