Respect pentru realitate

Lăudabilă campania “Noi vrem respect” inițiată de Realitatea TV. Din păcate îi lipsește un lucru important ca ea să fie pe deplin demnă de respect. Cade exact în păcatul pe care îl reproșează politicienilor: evitarea responsabilității. Dacă și-ar fi respectat până la capăt publicul telespectator, și-ar fi asumat partea de responsabilitate în crearea situației pe care acum o deplânge.

Realitatea e că acești politicieni atât de condamnabili astăzi nu au apărut din neant. Ei, cu toată lipsa lor de respect, au fost promovați asiduu, ani de-a rândul, zi de zi, de o mass-media în care Realitatea TV s-a încolonat riguros. Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu și mulți alții asemenea, pe care din respect pentru publicul respectabil ar fi trebuit să nu-i vedem niciodată la un post de televiziune care se, și ne respectă, și-au luat porția de prime-time, audiență și putere, inclusiv de la Realitatea TV.

Eu aș fi respectat mult mai mult atât Realitatea TV, cât și campania ei dacă, în testimonialul scris și citit cu atâta convingere pe post, girat de ireproșabilul Victor Rebengiuc, Realitatea TV ar fi făcut loc, între rândurile în care condamnă toate autoritățile, și pentru două rânduri în care să-și asume partea de responsabilitate pentru fundătura în care am ajuns toți.

Adică dacă ar fi făcut ceva diferit de politicienii și funcționarii incriminați: în loc să dea vina doar pe alții, ar fi spus cinstit, curajos “da, am contribuit și noi, ca mass-media, cumva la dezastru; am plimbat și noi, din emisiune în emisiune, prea multe nulități tupeiste și agresive pe care le-am ajutat astfel să devină modele de urmat în spațiul public românesc; acum înțelegem, regretăm și vrem să facem lucrurile diferit în viitor.”

Pot să propun și textul celor două rânduri, chiar dacă nu li se va face niciodată loc în campanie: “Noi ne-am săturat să vedem la televizor personaje care torturează zilnic bunul simț, limba română și decența. Noi vrem modele autentice.”

În lipsa unei astfel de asumări, campania rămâne doar la stadiul de protest îmbrăcat într-o jumătate de adevăr. E bun și așa, decât deloc, dar tare mi-aș fi dorit, în România după 20 de ani, un lucru frumos făcut bine până la capăt. Mi-aș fi dorit de la un post românesc de televiziune reprezentativ să fie un prim exemplu că se poate și că merită să te asumi onest în mod public, să înveți din greșeli și să devii, prin asta, mai bun, din respect pentru tine și pentru cei din jurul tău.

Și eu vreau respect. Dar am învățat că, în cazul oamenilor care contează pentru mine, cea mai bună cale de a-l obține este ca întâi să-l ofer.