Crinul, trandafirul și cactusul

Înainte de dezbaterea de aseară eram înclinat să-l votez pe Crin Antonescu. Acum nu mai sunt. Bunul-simț ca obrăznicie nu mă atrage deloc. Mi-a părut rău să-l văd impertinent și nepregătit. Sper ca până la următoarele alegeri să poată deveni un candidat redutabil, cu șanse. Și mai sper că, între timp, cineva îl va ajuta să se îmbrace mai bine. Nu e esențial dar ajută. În timpul emisiunii povesteam cu copiii despre faptul că are mânecile sacoului prea lungi iar Mihai, băiatul cel mic, mi-a zis împăciuitor: “Las’ că-i vine și la anul…”. Poate peste 5 ani crește și nu-i mai vine.

Geoană a fost mai bine decât mă asteptam dar mă tem că, în postura de președinte, va concura cu George W. Bush la capitolul gafe. Pare un gafeur înnăscut. Nonșalanța cu care îl ia gura pe dinainte citându-l pe Ioan Gură de Aur sau se mândrește cu soacra vecină de apartament pe post de vârf al puterii lui de a face bine i-au scăzut mult din momentele reușite ale multor intervenții de aseară.

Băsescu mi-a părut cel mai consecvent cu sine însuși, sigur pe punctele lui forte și pe slăbiciunile celorlați. Va fi greu de învins. Ieri am regretat din nou că nu poate face din calitățile lui o punte de legătură cu calitățile altora.

Una peste alta, dezbaterea de aseară a fost cea mai bună confruntare între candidați din toate câte am văzut în ultimii 20 de ani. Iar asta în primul rând datorită lui Robert Turcescu care, în ciuda unor momente de incoerență și lipsă de măsură ale candidaților, a ținut emisiunea în frâu imprimându-i consistența și dinamismul de care o dezbatere adevărată are nevoie. Dintre toți, pe el l-aș vota mâine.