Bombardești

Eu n-am mers vreodată printr-un oraș cu drumuri bombardate. Dar dacă ar fi să imaginez unul ca decor de film, Bucureștiul de azi ar fi. Gropile de pe toate arterele capitalei nu pot fi făcute de plombe, ci doar de bombe. Sunt denivelări, cratere, surpături, fărâmițări de asfalt și pietriș care nu au cum să apară pe timp de pace. Cred că noaptea, cineva arunca în aer drumurile din București. Nu-mi dau seama de ce nu auzim bubuiturile dinamitei dar auzim la fiecare metru trozniturile mașinilor gata să se rupă.

Am circulat iarna cu mașina în multe orașe din Europa. Iarna asta am circulat chiar într-o stațiune montană austriacă. Unde gheața, zăpada și poleiul sunt la ele acasă în fiecare zi. Și unde, totuși, drumurile erau curate și fără gropi. De fapt, fără nicio groapă.

Mi-aduc aminte de un prieten, student englez, care la începutul anilor ’90, venind în România, mi-a mărturisit două nedumeriri pe care le avea despre țara noastră, care altminteri îi plăcea foarte mult. Prima era legată de noțiunea de “curent” (“se face curent”, “te trage curentul” etc.). Amicul nu înțelegea nici conceptul, nici pericolul. Mi s-a părut o toană. A doua, însă, m-a lăsat mască: omul nu-și putea explica nici în ruptul capului cum pot exista la noi gropi în vârful podurilor. Pentru el, un pod cu gropi pe el nu făcea parte din setul de realități posibile.

Dac-ar vedea Bucureștiul astăzi, n-ar înțelege alt lucru: cum pot o breaslă de drumari și una de primari să nu construiască nicio strada fără gropi într-un oraș de 2 milioane de locuitori. Dar niciuna! Trebuie să recunoaștem că e nevoie de multă determinare și perseverență. Că drumarii noștri n-au aflat încă soluția de a așeza capacul de canal la nivelul asfaltului, nici măcar pe cele mai nou renovate artere, mi se părea până acum un vârf al incompetenței elementare. Dar că nimeni n-a reușit în ultimele decenii să așeze în tot Bucureștiul un strat de asfalt care să reziste la zăpadă, asta “beats me”, cum ar zice englezul meu.

București nu e o capitală europeană. Trăim în plin Bombardești, un sat mai mare, cu străzi desfundate, la marginea lumii civilizate, aflat în plin război cu sine însuși. Domnu’ Oprescu, înainte să construiți mata cu chinezii autostrăzi suspendate cu gropi înfundate, nu vreți domne’ să concesionăm la austrieci toate străzile din București pe o perioadă de 9.999 de ani? Și la englezi, podurile?