Așa cum ar trebui

să arate România, am văzut-o descrisă în discursul președintelui Băsescu către conducerea PD-L-ului la întâlnirea de ieri. De la alegerea lui Emil Constantinescu încoace nu am mai auzit un discurs politic care să simt că îmi reprezintă interesele în această măsură. Nu am afinități politice pentru vreun partid sau personale pentru vreun politician. Am însă afinități pentru un tip de Românie exact așa cum o descrie Traian Băsescu aici. Îmi doresc un stat care să încurajeze întâi munca, nu pomana, performanța, nu pilele, responsabilitatea, nu bătaia de joc și preocuparea pentru viitor, nu doar pentru prezent.

Traian Băsescu nu e întruchiparea acestor idealuri. Din discursul lui de ieri, pare însă cel mai aproape de ele. Iar faptul că, din postura de șef al statului, are curajul și demnitatea să le impună partidului de guvernământ, mi se pare un pas crucial înainte.

Dacă PD-L-ul ar reuși în acest mandat măcar jumătate dintre cerințele președintelui, ar fi un moment istoric cel puțin la fel de important ca revoluția din 1989. Atunci s-a schimbat forma de guvernare. Acum s-ar schimba felul de guvernare. Iar asta ar putea să facă din România, în următorii 20 de ani, un loc în care să merite să trăiești.