Avem o grădină. Cum procedăm?

Brandul de țară a debutat ieri prin componenta cea mai notabilă a brandului nostru național – scandalul. Pot doar să sper că scandalul își va epuiza rapid energia iar noi ne vom îndrepta energiile spre construcția propriu-zisă a brandului.

Pentru că brandul României nu stă într-o frunză mai asemănătoare sau mai diferită de altele, ci într-un efort de câțiva ani buni de a pune în valoare ceea ce propune poziționarea actuală a brandului: natura montană a țării.

Am văzut și auzit multe reacții de dezamăgire dar n-ar trebui să uităm un lucru: orice brand este despre materialul clientului. Or, România nu are în acest moment nimic excepțional de oferit. Ar putea transforma elementul natural montan și perimontan într-o experiență dezirabilă pentru turiștii străini, însă numai după câțiva ani de muncă asiduă și câteva miliarde de euro investite cu cap în acest scop.

Vestea bună, cea mai bună veste, după părerea mea, e că avem, în sfârșit, o direcție. Ea nu e, din fericire, nici litoralul, nici delta, nici Dracula. „Explore the Carpathian garden” e ceva pe care se poate construi sustenabil și de care pot beneficia foarte multe regiuni ale țării. Nu însă fără unele sacrificii.

Un prieten îmi povestea că a fost weekendul trecut pe Transfăgărășan și, în loc de aerul curat la care spera, a avut parte, pe zeci de kilometri, până la Bâlea Lac, de fum și miros de mici și de “turiști” care-și făceau nevoile liniștiți pe marginea drumului. Nu prea e genul de grădină în care să vrei să ajungi sau să te intorci. Așadar noul slogan de promovare turistică a României va impune printre altele, din fericire aș zice, și sacrificarea unui anumit tip de turism autohton, generator de poluare, mizerie și neam-prostie.

Lucrurile și locurile vor trebui mai bine organizate și delimitate, așa încât fiecare să poată practica turismul pe care și-l dorește fără să lase urme de neșters.

Majoritatea presei are acum o vădită agendă politică, anti-Udrea, dar asta mi se pare secundar. Chestiunea lipsei de unicitate a frunzei e clară. Sursa confuziei nu e la fel de clară. Nu cred în varianta copierii sau preluării neautorizate. THS e o firmă cu o reputație mult prea bună și mult prea îndelung construită ca să o riște pentru un simbol grafic. Cred mai degrabă într-o coincidență cum numai noi, cei mai cârcotași dintre cârcotașii lumii meritam.

Dincolo însa de o reprezentare grafică, oricare ar fi ea, aștept cu interes un plan de măsuri, niște direcții de acțiune concretă pentru substanțierea noului brand și a noii poziționări. Dacă și ele vor fi, la rândul lor, politizate, atunci milionul de euro dedicat construcției acestui brand a fost aruncat pe fereastra, în fundul unei curți pe care n-o va vizita nimeni, niciodată.

Dar poate, totuși, de data asta vom face în fine un lucru bun, pentru noi în primul rând, iar apoi și pentru cei pe care viitoarea campanie de comunicare îi va fi convins să ne intre în grădină. Avem lucruri mult mai importante de facut decât tăiatul frunzei la… televizor.

P.S.: Ieri, în timpul unui interviu pentru jurnalul de știri al unei televiziuni, am constatat că principala lor sursă de informare despre controversa legată de logo era un blog, piticu.ro. M-am bucurat și îl felicit pe Cristi Dorombach pentru viteza și calitatea documentării. Dacă aș fi Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, i-aș oferi un loc în Consiliul de brand.