Starea de inovație

Anul 2011 începe greu. Noi reduceri de venituri pentru unele categorii de consumatori, noi insolvențe, noi măsuri de austeritate la orizont. Și totuși, pentru unii apar noi oportunități. Este o perioadă bună pentru cei care decid să inoveze. Să-și adune puținele resurse de energie nu pentru a se târî prin criză, ci pentru a alerga prin ea.

Într-o piață blocată în tăieri de costuri și de personal, orice inovație, oricât de mică, în produs, în ambalaj, în distribuție sau în comunicare, se vede. Cea mai mare piedică în calea inovației e orgoliul. Nu doar în sensul că ne împiedică să admitem că ceea ce facem poate fi făcut mai bine decât o facem, dar mai ales prin faptul că ne împiedică să cerem ajutor.

E foarte greu să inovezi în propria ogradă. E infinit mai ușor pentru cineva să reformeze ceva făcut de altul decât ceva făcut de el. Și pentru că nu e prea răspandită cultura apelului la consultanță, mulți se zbat până la epuizare în propriul labirint. Deși, din afară, drumul s-ar vedea suficient de clar.

În lupta surdă dintre producători și retaileri, consumatorii se separă și ei în tabere: una care se predă și cumpără ce găsește, când găsește, unde găsește, visul suprem al private label-urilor, și una care vrea să-și păstreze libertatea de decizie. Care devine și mai selectivă decât era și care își schimbă obiceiurile de cumpărare pentru că nu mai are banii care să-i permită orice.

Pentru prima categorie, inovația nu contează. Dacă e ieftin și mult, toate problemele sunt rezolvate. Pentru a doua categorie, inovația e cheia. Plătește pentru nou, bun și inedit de la un brand de încredere.

M-aș bucura ca starea de spirit a mediului de afaceri pentru 2011 să fie inovația. Aceasta ne-ar putea scoate cel mai repede la liman, prin forțele noastre. De la guvern n-avem ce aștepta, de la parlament nici atât. Pentru FMI suntem un laborator de experimente, iar pentru UE o piață de desfacere.

Încă nu folosim cum am putea cea mai ieftină și abundentă resursă pe care o avem – creativitatea. Dacă, în loc să o canalizăm către metode ingenioase, uneori de-a dreptul geniale, de a fenta regulile și interlocutorii, am reuși să o adunăm în inovație practică, cu aplicabilitate în volume de vânzări, am obține cel mai durabil avantaj de pe urma crizei.

Când ne-a mers bine, n-am prea inovat pentru că n-aveam motiv. Vindeam oricum, orice-am fi produs. Dacă nici acum, când suntem cu cuțitul la os, nu reușim, se cheamă că subiectul se cam închide. Și ar fi păcat. Avem cu cine, avem de ce și avem unde. Loc de inovații în piață e de la A la Z. Poate chiar în Magazinul Progresiv își va găsi locul și o rubrică dedicată inovațiilor românești din piața de FMCG. Efectul de contaminare poate cataliza resurse care altminteri ar încremeni în latență.

După o jumătate de secol de „Învățați, învățați, învățați!”, poate ne-ar trebui o altă jumătate de „Inovați, inovați, inovați!” care ne-ar scăpa și de învățăturile lui Lenin și de cele ale fraților Lehman. Importăm prea multe gogoși. Ne-ar prinde bine să începem să ne creștem propriul aluat.
(Articol apărut în numărul din februarie al Revistei Magazinul Progresiv)