Întrebare pentru reclama cutremurătoare

O să pară că fluier în biserică. Mai ales acelora, cu precădere din mediul ong-ist, care s-au înrolat fără drept de apel în tabăra celor care se împotrivesc proiectului RMGC de exploatare a aurului de la Roșia Montană. O să fie, totuși, o fluierătură mai aparte pentru că nu mă număr în tabăra adversă. Nu susțin proiectul RMCG. Dar aș vrea să susțin ceva.

Așa că am privit reclama cu Maia Morgenstern din terenul neutru. Și m-a impresionat. Foarte mult. Dar după ce impresia s-a sfârșit n-am mai știut ce să fac. De unde și acest articol. În primul rând despre reclamă. Treabă bine făcută, cu impact de nota zece. Maia chiar avea nevoie de așa ceva după episodul Don Cafe. Papaya Advertising nu știu de ce avea nevoie dar sigur a obținut mai mult. A reușit un spot publicitar care va rămâne de referință.

Dar acum despre efectele reclamei. Hai să plecăm de la premisa că toate eforturile și sacrificiile celor implicați dau rezultatele sperate. Să zicem că Maia și Papaya au învins. Chiar mi-aș dori. O indecizie nesfârșită e mult mai proastă decât orice decizie. Deci gata cu RMGC. Canadienii pleacă acasă cu coada-ntre picioare și Naumovici rămâne fără cel mai bănos client. Victorie pe toată linia. Focuri de artificii, confeti, facem poze, bem șampanie și mergem la culcare. A doua zi ne trezim și…?

Ce se va întâmpla la Roșia Montană după ce pericolul ciumei aurii a dispărut? Roșia Montană nu e Delta Dunării. Salvați Delta pleacă de la premisa că în lipsa activității omului, delta va înflori. În lipsa activității omului Roșia Montană nu va înflori. Deci eu simt nevoia continuării spotului cutremurător cu unul lămuritor. Ăsta ne-a cutremurat ca să nu se facă ceva. El arată că suntem dispuși la orice pentru asta.

Dacă ar exista un campionat mondial al lucrurilor care să nu se facă, România ar câștiga detașat, în fiecare an, locurile unu, doi și trei. Dar eu n-am înțeles ce să se facă după ce nu se face. Presupunând prin absurd că proiectul RMGC ar fi ieșit, cineva ar fi fost responsabil de plan, resurse, implementare și consecințe. Dacă el nu iese, cine e responsabil de ce, ca să scoată Roșia Montană și pe oamenii ei din sărăcia lucie și modul de viață apropiat mai degrabă de începutul secolului trecut, decât de al ăstuia? Dacă decidem, ca societate, că nu exploatăm resursele de acolo, cine se ocupă să nu cheltuim la infinit resurse acolo? Iar locul să nu moară încet și sigur, uitat de lume, de Maia și de Facebook?

Pe modelul Maia, și Horia-Roman Patapievici ar putea să toarne repede un clip în care să-și taie degetul cu care ține pixul pentru că, nu-i așa, un om valorează mai mult decât pixul său. Și asta ar feri, poate, ICR-ul de proiectul RRPG (România Roșie Political Corporation). Dar apoi Horia ar rămâne acolo și ar pune în practică idealurile pentru care s-a sacrificat. În cazul Roșia Montană am înțeles cine e Maia, dar cine e Horia?