Cuvânt înainte
Diplomatul britanic Jonathan Scheele, reprezentantul Delegației Comisiei Europene în România între 2001 și 2006, a rezumat experiența sa românească în următoarea frază: „România este o țară pe care cu cât o cunoști mai bine, cu atât o înțelegi mai puțin.“ Iar el a făcut tot ce e omenește posibil s-o cunoască, învățând chiar și limba română pentru asta. Un bun prieten, consultant și el, a fost la un moment dat sunat de un client francez, CEO-ul unei mari companii din România care, înainte de plecarea din post, a dorit să aibă o discuție concluzivă, de câteva ore, despre România și români. La sfârșitul celor patru ani de conducere a filialei de aici a multinaționalei, omul pleca cu impresia că n-a înțeles aproape nimic din felul în care românii acționează și reacționează în raport cu ceea ce îi înconjoară.
Lectura acestei cărți este unul dintre lucrurile foarte utile pe care le poate face cineva interesat de să obțină rezultate, orice fel de rezultate, împreună cu alți oameni. Programarea culturală mentală e baza pe care reacționăm și de pe care generăm reacții. E necesar să ținem cont de ea în orice demers de (auto)instruire și de încercare de a ne îndepărta de ea. Oricâte progrese vom fi făcut, o parte din miezul tare al cadrului nostru cultural va continua să ne definească.
În primul capitol al cărții e folosită metafora omului de douăzeci de ani care, deși nu mai păstrează nici o singuă celulă din cele cu care s-a născut, are totuși, o identitate similară celei cu care s-a născut. Același lucru e valabil și pentru grupuri de persoane, fie ele organizații sau țări. Chiar dacă acum nu mai trăiește nimeni din România sfârșitului de secol XIX, citim texte de atunci despre comportamente și stări de fapt pe care le vedem azi în jurul nostru. La fel se întâmplă și în companiile românești în care se regăsesc azi valori, comportamente și norme de acum douăzeci de ani, chiar dacă în ele nu lucrează decât foarte puțini dintre oamenii care au fost acolo de la început.
Mitul schimbării ne animă pe cei mai mulți dintre aceia care vrem să conducem sau să influențăm oameni. România, în particular, e de mai bine de două decenii teatrul a numeroase intenții și eforturi de schimbare, care însă au produs în medie mai puțină energie constructivă decât au consumat. Cartea de față ne lămurește unele dintre cauzele acestei situații.
(…)
(Fragment din prefața ediției în limba română a lucrării “Culturi și Organizații – Softul mental – Cooperarea interculturală și importanța ei pentru supraviețuire” – Gert Hofstede, Gert Jan Hofstede, Michael Minkov. Traducerea Mihaela Zografi, Humanitas 2012.)