A patra mână

de John Irving, Humanitas, 2004

Există situații când căile unei văduve sunt mai greu de pătruns decât ale Domnului. Mai ales când persoana vrea să conserve memoria soțului defunct, inventând un alibi medical – transplantul în folosul unui reporter american atacat de un leu pentru a solicita drepturi conexe din momentul când mâna prelevată intră în posesia noului beneficiar. Acesta e pretextul ales de John Irving pentru o satiră suculentă, cu accente de farsă, în care ținta principală o reprezintă goana mediatică după senzațional. Pe o planetă dispusă la tot mai dese și triste relativizări, comedia de moravuri a lui Irving împinge sub lupă tipologii bizare, inși capabili să-și închirieze conștiințele și să-și exploateze lucrativ frustrările. E limpede, din jungla cablurilor, a lavalierelor și a indicilor de audiență pândesc la fel de multe primejdii ca de sub lianele tropicale. Totul e să știi să te adaptezi și, făcând-o, să nu-ți trădezi nici profesia, nici prietenii și cu atât mai puțin principiile. Cât de anevoios e uneori acest lucru o dovedește cartea lui Irving, un recital în care s tereotipiile americane de la sfârșitul mileniului doi sunt disecate cu umor, luciditate și talent de un prozator care își merită locul în raftul întâi al oricărei biblioteci.