Totul despre băieți

de Nick Hornby, Editura Humanitas, 2004

La treizeci și șase de ani, Will Freeman are câteva obiective precise: să-și cheltuiască banii moșteniți de pe urma unui cântec compus cândva demult de tatăl său, să-și trăiască viața fără opreliști, să huzurească și – peste toate – să se țină departe de copii.
Cum însă de ce ți-e scris nu scapi, în viața lui se ivește Marcus, produsul unei căsnicii eșuate și genul de puștan care, deși în defazaj față de colegi, are obiceiul unor întrebări stingheritoare: de ce sunt casele construite afară, de ce plouă de sus în jos, de ce zboară păsările etc. Ca o ironie a sorții, apariția lui Marcus e rezultatul unei manevre imprudente a lui Will, tentat să frecventeze grupurile de sprijin ale femeilor divorțate și cu copii, în speranța unor viitoare aventuri de una sau mai multe nopți.
Prins în capcana pe care singur și-a întins-o, dandy-ul nepăsător, cu locuința în zona selectă a Londrei, se vede distribuit într-un rol pe care nu și l-a dorit și la care nu mai poate renunța.
Cu atât mai mult cu cât micul Marcus e un personaj fascinant. E adevărat, îi place muzica anilor șaizeci când alții ascultă Limp Bizkit și crede că solistul de la Nirvana era vârf de atac la Manchester United, dar asta nu-l oprește să-i servească tatălui de circumstanță o nebănuită avalanșă de revelații.