Fărașe „made in USA”

Ceea ce noi vedeam foarte clar din interior, de la Washington și Bruxelles se vedea un pic aburit. Știu asta nu doar din auzite sau citite, ci și din discuții cu oficialii lor. Corupția en­demică, sistemică a ad­mi­nis­trației centrale și locale a unei țări nu e o problemă. E o cangrenă. Ea distruge, în­cet și sigur, întreg țesutul social. După care se extinde la vecini. Deși poate suna ci­nic, șansa noastră a fost cri­za din Ucraina și anexarea Cri­meei de către Rusia. Două masive state estice, profund corupte, aproape iremediabil, am fi fost tentați să spunem acum câteva luni.

Dar uite că unul dintre ele și-a activat an­ti­corpii, cu sacrificii grele, dar a făcut-o. Aceas­tă mișcare disperată a trezit, pe de o parte, bătrâna bolnavă din Est, maica Rusie, care a profitat rapid și i-a amputat vecinei teritoriul, iar pe de altă parte, bătrânul Occident, căzut de două decenii într-un soi de letargie au­to­suficientă bazată de iluzia că, odată cu dez­membrarea dușmanului tradițional, URSS, trea­ba se va rezolva încet, dar sigur.

Lăsată de capul ei, treaba nu doar că nu se rezolvă, ci se complică. Teoria americană a fost că, după căderea co­mu­nismului, libertatea de ex­pri­mare și libertatea economică își vor produce efectele ca în societățile capitaliste dez­vol­tate. Teoria asta nu e de con­damnat, pentru că, de unde se uită ei, lucrurile nu prea se pot vedea alt­fel. Nu se putea vedea că libertatea de ex­primare de la ei se va traduce prin libertatea de a cumpăra exprimarea de la noi. Nici că li­bertatea eco­nomică de la ei va ajunge să fie, la noi, li­bertatea de a transfera întreaga eco­nomie în câteva buzunare private, care să o țină cap­tivă intereselor lor financiare și po­li­tice. Iar toate astea devin posibile pentru că, spre deo­sebire de situația de la ei, publicul larg de la noi, care ar trebui să sancționeze drastic de­rapajele de mai sus, trăiește sub un fel de anestezie socială, pe care occidentalii n-au prevăzut-o și n-o înțeleg. Ba, mai mult, cei furați trăiesc un fel de complicitate in­cre­dibilă, susținându-i cu convingere chiar pe cei care-i fură mai tare.

Pentru occidentali, așa ceva e foarte greu de imaginat, dacă nu chiar imposibil de acceptat. Dar anexarea Crimeei a reușit să le conecteze imaginația la realitate. Totul începe cu co­rup­ția și se termină la ea. Corupția nu e un fla­gel. E flagelul, care poate îngenunchea o țară, un continent și o civilizație.

Semnalul că Occidentul s-a trezit la realitatea dură a fost dat acum câteva zile. Declarația fă­cută joi, 10 aprilie 2014, de Victoria Nuland, secretar de stat adjunct în Departamentul de Stat, responsabilă cu Spațiul European și Eu­ra­siatic, în fața Comisiei senatoriale de politică externă a SUA e cea mai bună veste pentru România de la intrarea în UE: „În timp ce cău­tăm să susținem securitatea, prosperitatea și valorile ce sunt vitale aspirației noastre co­mune pentru o întreagă Europă a libertății și păcii, lupta împotriva corupției trebuie să fie o linie mai centrală de efort. Pe parcursul anu­lui care vine, veți remarca intensificarea concentrării noastre asupra acestei chestiuni în munca pe care o facem în Balcani și în Eu­ropa Centrală și de Est, în strânsă colaborare cu UE, pentru a ajuta aceste țări să pro­mo­veze o guvernare curată și responsabilă, o societate civilă activă și liberă, precum și in­dependența mass-media, pentru a ajuta gu­vernele și cetățenii să expună și să elimine co­rupția oriunde s-ar ascunde“.

Dacă până acum vitejii noștri de la televizor, Nă­stasii, Mischii, Mazării, se luptau cu pro­cu­rorii și judecătorii și visau că ar mai putea cum­va câștiga, le datorăm ucrainenilor că acum lupta penalilor noștri se va da direct cu marile puteri occidentale. Singura întrebare al cărei răspuns mai rămâne deschis nu e cine va câștiga, ci cât de repede și la ce scor.

Asta nu înseamnă că putem să ne culcăm pe o ureche, că or să facă alții curățenie, dar pu­tem să fim siguri că o să crească semnificativ aprovizionarea cu detergenți, găleți, mături și, mai ales, fărașe. Din păcate pentru ba­roneții centrali și locali, astea nu vor mai pu­tea fi împărțite votanților în prag de alegeri. Decât, poate, celor cu care împart aceeași celulă.
(Articol apărut în numărul din 15 aprilie al Revistei 22)