Conferință de suflet

În seara asta am fost la Cărturești, la conferința de presă premergătoare lansării Jurnalului Oanei Pellea din luna iunie. Au vorbit, alături de Oana, Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu și Radu Parachivescu. O combinație cu totul rarisimă de suflet, minte, spirit și verb. În același timp profund românească și totuși dureros de nespecifică României de azi.

S-au citat din Jurnal “Parisul poezos” sau felul în care Amza Pellea și Ștefan Iordache “stau acum pe un nor înroșit de zaibăr și râd cu poftă”. Nu e deloc ușor lucru să vorbești în câteva minute despre șase ani din viața cuiva. Șase ani de trăiri “colinare, pe alocuri muntoase”, cum s-a spus. Și totuși, mie reușita mi s-a părut deplină.

Am trăit o oră foarte specială în care am învățat că oamenii frumoși, chiar dacă sunt foarte diferiți, atunci când sunt atenți la frumusețea celor din jurul lor, pot crea natural – fie și numai pentru o oră – un sentiment de curat, de limpede, de împlinire. În câteva rânduri am avut sentimentul că nu sunt la București, ci la Viena, la Barcelona ori la Paris.

Simțul umorului, relaxarea, emoția, onestitatea, toate păreau puțin din altă lume, care uitase de încrâncenarea, invidia și orgoliile autohtone cotidiene. Însuși conceptul de conferință de presă în care se discută despre o carte care încă nu există m-a dus cu gândul la un experiment despre o trăire într-o Românie care încă nu există, deși noi ne-am purtat acolo ca și cum atât cartea cât și acea Românie ar exista.

Nu știu ce reprezentanți ai presei au fost în sala arhiplină însă întrebările nu prea au sunat ca de la presă. Nu căutau vinovați, subînțelesuri, demascări sau sămânță de scandal. Erau curiozități timide, însă vii, autentice, față de un om timid, predispus însă la o viață autentică înainte de orice. Cred că toți am plecat de acolo puțin mai buni.