Lecturi
Sunt la 2 Mai și mai fur ultimele câteva zile de vacanță, aici și în Vamă. Și am iar noroc de o carte excelentă. Cu precedentele două, din periplul francez, n-am fost inspirat. “Sirenele de pe Titan”, a lui Kurt Vonnegut, mi-a plăcut mai puțin decât oricare dintre cărțile lui pe care am apucat să le citesc. A doua, Fima, a lui Amos Oz, m-a pierdut treptat până când am renunțat la ea pe la jumătate.
Acum m-am întors la revelația acestei vacanțe, Irvin D. Yalom și mă bucur, la recomandarea Gabrielei, colega mea de la Erudio, de “Plânsul lui Nietzsche”. Plânsul e mai rafinat decât minciunile, și cu o încărcătură psihanalitică mai interesantă, căci acțiunea e plasată la Viena, în 1882, la începuturile carierei lui Freud. El este dealtfel unul dintre personajele romanului ce îi are ca actori principali pe încă necunoscutul, pe atunci, filozof Nietzsche și pe doctorul Joseph Breuer, mentorul lui Freud.
Pentru cei care m-au întrebat de lecturi și cei care ar putea fi interesați de ele, am adăugat în blog o listă cu câteva dintre lecturile de care îmi aduc aminte și care m-au mișcat în ultimii ani, într-un fel sau altul. Majoritatea se regăsesc, împreună cu altele ale colegilor mei, și în secțiunea Recomandări de pe site-ul Erudio.
Tot din zona culturală aș vrea să împărtășesc cu voi și bucuria unui comentariu foarte apreciativ despre “Faust” în regia lui Silviu Purcărete apărut ieri în publicația engleză The Observer aici și rezumată de HotNews aici.
Andreea Vasile
2009, august 24 @ 20:16
Cartea verii, in ceea ce ma priveste, este The Element a lui Sir Ken Robinson. Bine, de fapt, este un soi de cartea vietii. Daca stiam tot ce scrie acolo inca din scoala salvam mult timp 🙂
Cosmin Alexandru
2009, august 24 @ 20:32
@ Andreea.
Ce anume, ce lucru, unul singur din tot ce ai aflat din carte, ti-ai fi dorit cel mai mult sa stii mai din vreme? Si de ce?
Andreea Vasile
2009, august 25 @ 8:25
Ca pot sa fac orice vreau daca vreau, ca viata nu trebuie sa fie liniara. Suna stupid ca am doar 24 de ani deci e impropriu sa spun ca am pierdut vreun fel de timp. Dar l-am pierdut cu framantari o vreme, gandindu-ma la cum TREBUIE sa fiu…si am aflat ca nu TREBUIE nimic, niciodata.
Cosmin Alexandru
2009, august 25 @ 8:35
Multumesc pentru raspuns, Andreea.
diaan
2009, august 25 @ 12:11
Apropo de ce ‘trebuie’ si ce nu ‘trebuie’, eu va recomand „Eul, puterea si operele” de Luigi Giussani. Citind cartea am descoperit ca unele lucruri ‘trebuie’ facute, pentru ca in felul acesta ajungem sa ne cunoastem, sa ne descoperim. Bineinteles, Dumnezeu da rostul ideii pe care tocmai am enuntat-o. Suntem supusi Lui, IntreguLui. Si in felul asta, cuvantul ‘trebuie’, de care suntem cu totii speriati, devine o pisica blanda pe care ajungem sa o indragim. Adica, un fel de „daca-i musai, cu placere”.
Nu sunt de acord cu tot ceea ce am gasit in aceasta carte, mai ales pentru ca nu lasa loc de alte variante. Ma deranjeaza ca am simtit un fel de autoritate prin incercarea de a impune cititorului niste ‘adevaruri unice’. Daaar, am trecut repede peste asta.
Daniela
2009, august 26 @ 15:23
Criminal, Caspar Walsh
Roman
2009, august 27 @ 8:51
Lebada neagra: Impactul foarte puţin probabilului – Nassim Taleb. 27 RON
Merita efortul de a ajunge la versiunea originala, The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable. http://www.okian.ro/shop/product/index.php?product_id=239314 14.58 RON
Aici autorul explica ce sunt „lebedele negre”.
http://www.youtube.com/watch?v=BDbuJtAiABA