Codul de Leadership

Ultimul număr al revistei Cariere a găzduit câteva interviuri despre un “Cod de Leadership” publicat recent de Dave Ulrich, Norm Smallwood și Kate Sweetman. Ei au inventariat sute de studii, teorii, instrumente și interviuri pe teme de leadership și au esențializat totul în “Leadership Code. Five rules to lead by.”
Aceste reguli sunt, potrivit revistei Cariere:
1: Definește viitorul. Regula se referă la rolul de strateg al liderului care a găsit răspunsul la întrebarea: încotro ne îndreptăm și care se asigură că toți merg într-acolo.
2: Fă lucrurile să meargă. Pune-ți știința în practică. Acesta este rolul de execuție a liderului care a găsit calea prin care se poate ajunge la destinația propusă.
3: Folosește-te de talentele momentului. Se referă la rolul de a identifica talente al liderului, pe care acesta le ajută să crească și pe care le pune în slujba obținerii de rezultate în prezent, pe termen scurt.
4: Crește următoarea generație. Știe cum să-i identifice pe cei care vor constitui următoarea generație de lideri și cum să le dezvolte acele competente de durată, de care va avea nevoie organizația în viitor.
5: Investește în tine. Regula se referă la propria competență. Liderul nu se rezumă la ceea ce știe și ce face în prezent, ci își pune permanent problema ce poate dezvolta împreună cu ceilalți.

Am fost invitat să scriu un scurt comentariu asupra codului, plecând de la următoarele întrebări: 
1. Sunteți de acord cu toate cele cinci legi ale codului? De ce da sau de ce nu.
2. Ce lipsește acestui cod?
3. Sunt toate legile aplicabile în contextul economic de astazi?  Sau organizatiei pe care o conduceti? Ce este utopic in contextul economic actual?
4. Dacă ar fi să reducem totusi “codul” la o singura lege, care ar fi aceea?  Motivați alegerea făcută.

Puteți găsi în continuare răspunsul meu.

Legile enunțatului cod de leadership sunt de bun simț și cred că apropie mult profilul liderului de un profil ideal. Nici una dintre legi nu e utopică, însă satisfacerea lor simultană cred că e foarte dificilă, cu atât mai mult cu cât se aplică într-un context în care și conducatorii, și cei conduși, înainte de a aparține unor organizații, aparțin propriilor lor vieți.

Aceasta îmi pare, uitându-mă în jur, o altă lege importantă: căutarea unui bun echilibru între viața profesională și cea privată. Altminteri, dacă liderii și angajații nu se încarcă în spațiul lor privat cu umanitate, raporturile de la slujbă devin din ce în ce mai puțin umane.

Toate cele cinci legi ale codului se bazează pe presupoziția că în ecuație sunt oameni cu caractere, valori și comportamente valide. Or, acestea nu se formează în primul rând la job, ci mai degrabă în afara lui.

Acum, și în România și în străinătate, presiunea e atât de mare, încât „stoarce” din oameni, în relațiile de la serviciu, aproape tot ce pot da ei. Le rămâne foarte puțin, mult prea puțin, pentru relațiile cu familia, cu prietenii, cu cei dragi.

Pe termen scurt e eficient, pe termen lung e nesustenabil. Generațiile de copii care cresc practic fără părinți, pentru că aceștia trebuie să fie în primul rând buni lideri de organizații, nu vor putea aplica nici una dintre legile în virtutea cărora părinții lor i-au neglijat consecvent. Iar banii, cadourile, excursiile sau școlile scumpe nu vor putea niciodată ține loc de o relație autentică.

Un alt aspect care merită atenție este cel al substanței. Astăzi, accesul la informație nu mai e o problemă pentru nimeni. O problemă din ce în ce mai mare e însă raportul cu informația. Pentru că informația nu înseamnă nimic fără capacitatea de a o înțelege, de a o discerne, de a o interpreta și de a o transmite mai departe.

Mediul electronic împinge către noi, în fiecare zi, informații din ce în ce mai decontextualizate. Motoarele de căutare ne pot transforma în mici motoare de mestecat citate, paragrafe, topuri, titluri, linkuri, tweeturi și altele asemenea, între care noi, cu ce ne e propriu și unic, însemnăm din ce în ce mai puțin.

Cred că un bun lider are și datoria de a rezista cumva acestei avalanșe de superficialitate și de a dedica în continuare timp unui studiu de calitate, mai aprofundat, al câtorva subiecte pe care dorește să le stăpânească mai substanțial. Un lider are și menirea – știu, pe lângă multe altele – să ofere celor din jur substanță, miez, valoare veritabilă.

Această abordare ar putea ajuta un lider să-și exercite mai bine și o altă abilitate care cred că în România mănâncă foarte mult timp unui conducător – prevenirea și aplanarea conflictelor.

Nu văd codul redus la o singură lege, întrucât, concentrându-se doar pe una dintre ele, un lider n-ar ajunge prea departe. În plus, ierarhia legilor se schimbă în timp, în funcție de etapa de creștere în care se află atât liderul, cât și organizația.