Școala românească. De cumpărături.
Nivelul de nesimțire sau prostie al unor profesori crește invers proporțional cu nivelul de educație și cultură generală al elevilor lor. Ultimul răcnet în materie de educație școlară îl reprezintă excursiile de shopping. Și nu oriunde, ci chiar la Milano.
Oferta e simplă și clară: 550 de euro, o jumătate de pagină despre mall-uri, un rând despre obiective turistice și o notă importantă – în cele 5 zile ale excursiei “obiectivele turistice se vor vizita în limita timpului disponibil”.
Să zicem că aveți un copil de clasa a șasea la o școală din București și el vine acasă cu această propunere de excursie, organizată de o profesoară cu elevi din toată școala lui.
Ce-i răspundeți? Dar profesoarei i-ați spune ceva?
2009, octombrie 29 @ 11:47
Incredibil si foarte trist ce se intampla in invatamantul romanesc!
2009, octombrie 29 @ 13:13
Cred ca ar fi o idee buna sa trimiti oferta de vacanta la Milano si sefilor din ministerul educatiei
2009, octombrie 29 @ 14:10
Sper sa fie totusi un caz izolat, desi… incep sa am mari indoieli.
2009, octombrie 29 @ 15:15
Copilului i-as explica ca profesoara are probleme psihice nerezolvate iar profesoarei i-as spune sa se duca in….., nu inainte de a….. si in timp ce……
As incerca chiar sa o arunc pe geam, daca clasa este la etajul 1 cel putin.
Dar eu sint un om linistit, asa ca nu te lua dupa mine.
Absolut grotesc!
Mircea
2009, octombrie 29 @ 23:20
Eu aș face două chestii:
1. aș întreba-o pe directoarea școlii care e legătura dintre oferta asta și educație
2. aș întreba-o și pe profesoară același lucru + care e comisionul ei la treaba asta dacă se înscriu copii la excursie.
În funcție de răspunsuri, aș merge mai departe …
2009, octombrie 29 @ 23:46
Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este ca probabil sunt parinti care vor cumpara excursia…
Un bun prieten al meu, banatean, imi povestea ca in familia sa au avut tot timpul menajera. Totusi bunica sa era foarte severa cu fiica ei cerandu-i sa faca lucrurile impecabil. La unul dintre protestele ca „acelea sunt treburile menajerei” replica a venit imediat… „nimeni nu iti va face mai mult decat stii sa ceri”.
Probabil ca este valabil si in alte domenii. Avem ceea ce stim sa cerem. Si in guvernare si in invatamant si in viata particulara.
2009, octombrie 30 @ 12:20
Eu nu as sta de vorba nici cu profa, nici cu directoru´ ei, nici cu inspectoaera generala pe Bucuresti, eu as trimite chestia asta direct la Unicef, la Pisa, la Amnesty International si la Corierre della Sera cu mentiunea „the real reason why you have problems with romanian emigrants”. ca sa nu mai zic ca ma gandesc acum doar la o faza cum trece gagica cu cardul de ciutani´ dupa ea fiecare carandu-i cate o plasa „Gucci” sau „Ferre” prin fata biserici cu Cina cea de Taina si astia intreaba „bah, da´ nu bagam si noi ceva la ghiozdan? ca nu am kef sa ma intorc cu lovelele-acasa, le spargem in seara asta la CINA”
Priceless!
2009, octombrie 30 @ 17:56
…păi… eu zic să începem cu începutul: ce scrie pe oferta turistică? „MILANO – antichităţi celebre”? „MILANO – incursiune în civilizaţia italiană”? NUU, stimaţi ascultători, scrie pur şi simplu, transparent, clar, în limba română – „Cumpărături înainte de Crăciun”. Candorii anunţului, poate neobişnuit în lumea şcolară de la noi, nu i se poate reproşa nici măcar anunţul „obiectivele turistice se vor vizita în limita timpului disponibil”. Asta pentru că, repet, scopul excursiei era limpede stabilit dinainte.
Să presupunem acum că sîntem nemulţumiţi de faptul că, în luma şcolii măcar, n-ar trebui să apară mugurii mercantilismului… ulterior. Că cei mici ne-ar aborda cu rugăminţile lor fierbinţi „tati / mami, uite, e o excursie la Milano şi aş vrea şi eu să merg…” etc. Sigur, lor nu le-a sunat clopoţelul „Excursie de cumpărături înainte de Crăciun”. Dar noi, adulţii, ce-ar trebui să facem? Foarte simplu: fie să le spunem că LA CUMPĂRĂTURI vor pleca împreună cu noi, fie să le spunem că, dacă vor să meargă într-o excursie ADEVĂRATĂ, să mai aştepte un pic pînă la vacanţa viitoare.
De ce să inventăm dileme acolo unde nu sînt?
Ceea ce mă tulbură cu adevărat este faptul că, se pare, exprimîndu-mi această opinie, se pare că mă aflu în minoritate faţă de ceilalţi comentatori ai blog-ului. Mă mai gîndesc odată… şi spun: CARE E DILEMA? Din punctul meu de vedere NICIUNA!
2009, octombrie 31 @ 10:25
@ Observator. Pentru mine dilema e ordinea de priorităţi a şcolii. Nu mă aşteptam ca şcoala să promoveze centrul comercial La Rinascente înaintea Domului din Milano sau pe Versace înaintea lui Leonardo da Vinci. N-aveam o problema dacă excursia era organizata de vreun părinte. Însă fiind organizată de şcoală, ea transmite totuşi copiilor, prin autoritatea formală a instituţiei, o anumită ordine a valorilor care nu doar mă tulbură, ci mă indignează. Nu cred că responsabilitatea şcolii trebuie să acopere în primul rând şifonierele copiilor, ci mai degrabă sertarele culturii lor generale. Shoppingul nu are valoare formativă decât pentru cei care nu au nici o altă valoare formativă. Or, de la şcoală aş avea ceva mai multe, nu mult mai multe, dar ceva mai multe pretenţii.
2009, octombrie 31 @ 22:16
Domnu’ Alexandru, eu zic că în continuare nu trebuie să „aveţi o problemă“… Dacă ne uităm pe facsimilul prezentat ca probă în odioasa încercare de pervertire culturală a micilor elevi, observăm, taman ÎN ANTET, că excursia e organizată de agenţie de turism AVENTUR, cu licenţa de touropertor nr. 4509/24.08.2007 etc. Nici vorbă că acţiunea shopping ar fi opera vreunei autorităţi şcolare care vrea să smintească sertarele culturii generale a elevilor.
(„Da, dar afişul a fost pus într-o şcoală, deci autoritatea formală a instituţiei…“)
Domnu’ Alexandru, îmi vine să folosesc şi eu replica pe care aţi citat-o în articolul „Vom rămâne fără cuvinte“ din Revista 22 (în care prima victimă rămasă fără cuvinte este chiar primul comentator, Adi Pop, care foloseşte singurul cuvînt ce i-a rămas – „excepţional“) şi să spun „Băi, ne laşi…?!“
Ce să facă directorul şcolii confruntat cu afişul incriminat? Să ţină o şedinţă fulger cu toate cadrele didactice? Să convoace şedinţe ad-hoc cu părinţii şi, împreună, să reafirme luminoasele obiective formative ale şcolii? Să le spună touroperatorilor cu pricina că le rupe picioarele dacă vor mai îndrăzni să atenteze la fixarea în capul copiilor de vîrstă şcolară a preeminenţei Domului din Milano şi a lui Leonardo da Vinci faţă de centrul comercial La Rinascente şi de odiosul Versace?
(„Păi nu, nu aşa… Problema e serioasă, nu trebuie tratată în băşcălie pentru că din lucrurile astea mici se produc stricăciunile profunde…“)
Tocmai că nu fac băşcălie. Fac o anchetă. Îmi închipui că sînt directorul şcolii, îmi închipui că sînt… dr. House (!) şi vreau să preîntîmpin… etc., etc. Ce descopăr? Că o profesoară ar fi fluturat pe la nasul unor puşti de-a VI-a tentaţia unei excursii în Italia. Înainte de Crăciun. La shopping. Nume mari, Armani, Dolce e Gabbana, Gucci, Prada… Profesoarei îi plouă în gură. Excursia nu se poate face decît dacă există group. Dar copiii ăştia n-au şi ei mame, taţi, la o adică?
De dragul demonstraţiei că „uite unde a coborît şcoala în România“ să nu ne prefacem că uităm că în primul rînd în excursie nu vor pleca puştii, ci MĂMICILE lor care, eventual, se vor servi de copii ca justificare ipocrită („ştii, a făcut şcoala o excursie şi mai mult pentru ăsta micu’…“) Şi mai că aş risca să spun că respectivelor mămici puţin le pasă că „ Shoppingul nu are valoare formativă decât pentru cei care nu au nici o altă valoare formativă.“
Poco a poco am ajuns însă la sfîrşitul demonstraţiei amintindu-mi că spuneaţi „n-aveam o problemă dacă excursia era organizată de vreun părinte“. Iată că n-aveţi o problemă. Pînă la urmă în excursia asta e vorba de părinţi, nu de copii.
(„Şi profesoara?“)
E şi ea părinte…
Q.E.D.
2009, octombrie 31 @ 23:41
@Observator. Sinteti in minoritate intr-adevar.Nu exista nici o dilema. Curatam si noi pusca si vorbim prostii uitindu-ne la un afis interesant.
Va salutam.
Majoritarii (poco a poco mai putini).
2009, noiembrie 1 @ 0:19
@ Mircea. Domnu’ Observator e în minoritate pe acest blog dar probabil că e în majoritate în afara lui. Diversitatea e bună, viaţa, scurtă. Shopping plăcut.
2009, noiembrie 2 @ 14:08
Cred ca aici e problema de comportament al majoritatii. Cei care merg la Milano, cu ce se lauda cand se intorc? Ca au vazut Domul sau pictura X? Sau cu ce haine si alte cele si-au cumparat?
Uitati-va si la chestia cu cardurile folosite in Spania si inchise acum de banci. Clientul tipic gasit de televiziuni spunea sus si tare ca el a mers in Spania la shopping. Nu tu cultura sau altceva. E trist cand eu, din Romania, merg in strainatate si cand spun ca fac pe „turistul” sau „calatorul” lumea se asteapta la cumparaturi si nimic altceva.
Nici muzeele din RO nu ajuta. Am fost asta-vara in Bucuresti, planificand 3 zile pentru muzee. Intr-o zi am terminat tot ce era de vazut. Majoritatea inchise, iar ce era… well… s-ar putea promova international ca si anti-arta (vezi de exemplu sectiunea europeana de la Muzeul National de Arta) sau arta ratata si ar avea mai mult succes decat asa. Plus alte multe muzee inchise. Ce sa invete elevii daca de aici nu invata?
Intervievam de curand o studenta pentru o interactiune cu un strain. La intrebarea „daca ar avea timp liber 2 ore, ce i-ai sugera sa faca?” a venit in cel mai natural mod raspunsul „L-as duce la Mall.”. Ca doar Mall-ul este ceea ce ei in Vest nu au.
Trist. Foarte trist.
2009, noiembrie 2 @ 18:11
Pana la urma fiecare e liber sa isi trimita sau nu copilul intr-o astfel de excursie. Observ ca excursia se desfasoara in vacanta nu in timpul orelor de curs. Apoi sunt o multime de variante de excursie. Fiecare isi alege unde si daca vrea sa mearga. Se pare ca si shoppingul cu copii o fi o nisa de piata. De fapt observ ca targetul aici sunt parintii nu copii.
Vorbiti si despre excursiile cu scoala la plaja in Corfu despre care stim ca e o destinatie in care vin tineri din vest pentru viata de noapte!. Si atunci ce cauta copii acolo?
Cand eram prin liceu am participat la o tabara in Germania. Parintii aveau voie sa isi deranjeze odraslele doar cu rezervare si doar undeva in afara taberei. Telefoanele mobile erau evident, interzise.
Sunt curios cati dintre voi nu va sunati copii plecati in excursii sau tabere pe cand acestia sunt prin apa, sau pe la muzee sau biserici.
Sunt de acord cu optica lui „Observator”.
Personal, nu-mi place sa ma dau cu turma si sa ma rezum la a trata simptomele.
Referitor la acuzatiile asupra sistemului de invatamant – cred fratilor – ca aveti pretentii cam mari.
Copii isi formeaza baza pana pe la 6-7 ani, adica acasa, in preajma parintilor(sau pe unde ii lasati in perioada asta sa isi ocupe timpul). La scoala doar dezvolta si diversifica pe fundatia din primii ani.
Stim cu totii ca inclusiv la scoala, odraslele noastre nu prea retin ce spun profesorii, ci mai degraba chestiuni ce se petrec prin pauze sau prin ultima banca.
Un copil educat de acasa va fi mai putin interesat de shopping si mai mult poate de un muzeu anume, sau o cladire anume, sau un munte, sau un parc de distractii.
Nu mai vedeti paiele din ochii altora. Uitati-va si la voi.
Cat timp ati investit in odraslele voastre? Cat timp ati petrecut alaturi de ei.
Probabil ca cei care isi trimit odraslele in astfel de excursii se bucura ca apar noi oportunitati sa scape de copii.
Am auzit o povestioara de la o profesoara care facea pregatire cu 2 copii, acasa la ei.
Parintii aveau suficienti bani incat sa isi permita o menajera si un sofer pentru copii.
Intr-o zi tatal, le promite copiilor, ca daca fac curat in camera, primesc nu stiu ce cadou. Copii au platit menajera si soferul sa le faca curat, astia au luat banii si s-au executat iar seara taticul a ras satisfacut in timp ce isi lauda copii: „Asa copilasi, asa va vreau – descurcareti!”
Pai un astfel de parinte isi trimite bucuros copilul la shopping.
Am fost in primavara intr-o excursie „scolara” la Praga. Din tot grupul de vreo 40 persoane, doar 5 copii erau cu profesorul, restul cu parintii.
Pot spune ca cei 5 s-au manifestat pe toata durata excursiei ca niste caini scapati din lanturi. Unul din parinti, vazand ce destrabalati sunt cei de sub obladuirea profesorului, a inteles ca rautaciosul lui mic e o mana cereasca si nu putea pricepe cum de profesorul este atat de masochist incat sa isi strice o saptamana de vacanta alaturi de acei „copii”.
2009, noiembrie 24 @ 19:26
Hm…ideea nu e rea. E pusa insa intr-un ambalaj prost, propusa la un moment nepotrivit, prezentata unui public inca necopt.
Sa incepem totusi prin a critica atitudinea celor mai multi dintre noi fata de shopping. Palierul cel mai des intalnit este cel al refugiului in dualismul: shopping/”consumerism”/nocturn versus educatie aleasa/cultura generala/diurn.
Eu sunt de parere ca, chiar daca intr-o anumita masura, buna ca punct de plecare, aceasta dihotomie e in sine gresita. Eu consider ca poti sa citesti carti, sa te uiti la discovery, sa vizitezi locuri de importanta istorica si toate aceste activitati elevatoare sa nu faca din tine un om neaparat mai bun, sa nu te cultive sau sa te dezvolte.
La fel cum shoppingul e uneori considerat o „boala”, in timp ce e, de cele mai multe ori, o nevinovata manifestare a escapadei din chingile procrastinatiei si a activitatii productive in general, si cititul de carti, ziare, turismul industrial sunt gesturi mecanice pe care poti sa le faci doar ca sa-ti umpli timpul, fara ca acel ceva din tine care trebuia miscat, sa fie miscat.
Ideea e buna in masura in care se poate dezvolta o (vai ce comun suna) cultura a shoppingului. Sa-i inveti pe oameni sa lege imaginea unui produs despre care au citit/studiat reviste glossy cu locul lui din magazin, caile de achizitionare, dar mai ales gandirea financiara care sa administreze resursele in asa fel incat sa-ti ramana bani si pentru un lucru pe care sa ti-l doresti cu adevarat. De exemplu, mi se pare de folos sa duci o clasa de la scoala de arte si meserii, sectia design vestimentar, intro calatorie pe marile artere de cumparaturi dintro capitala europeana. O mai legi si cu o prezentare, gen saptamana modei si se cheama ca ai facut un lucru folositor societatii.
De ce totusi profa respectiva e putin cam cretina? Eu nu stiu ce simt rafinat al achizitionarii au apucat sa dezvolte tinerii de clasa a 6-a. Baietii n-au inca ideea ca un barbat tre sa aiba macar un costum care sa-i vina turnat si sa expire eleganta in sifonier, iar fetele abia ce-au aflat ca ciocolata se pune pe solduri, pe parti, lucru care iese cel mai bine (de fapt rau) in evidenta in rochia de seara. Dupa aia ce nevoi pot ei sa aiba, de nu le pot indeplini produsele ce se gasesc in bucuresti sau pot fi comandate pe internet?
Mi-ar fi placut sa vad, pe de alta parte curajul, daca faci o excursie de shopping, sa nu mai ai nesimtirea sa mentionezi domul din milano. Fa-o de shopping pana la capat daca tot crezi ca asa se cade. Intre doua reprize de shopping, intrerupte de pauza de masa de la magazine, sa te duci sa vezi domul, e mult mai mare pacat, decat daca nu te-ai duce sa-l vezi deloc.
Sau preda la copii un proiect/curs intitulat: artefactele lumii moderne. Invata-i acolo despre felul in care „opera de arta in epoca reproducerii ei industriale” s-a schimbat si cum perceptia noastra pentru bunurile pe care le folosim e alta. Iar daca e prea complicat pentru tinerii de 12 ani, ei bine, sa nu credeti ca un shopping-spree la un astfel de nivel precum cel descris in pliant e mai simplu.
Plus ca, inca un amanunt. Trebuie sa faci un grup strans, sa nu se piarda. Imaginea unui magazin elegant invadat deodata de 30 de copii, aflati la prima lor calatorie cu avionul, aflati la prima lor iesire intr-o tara straina. OMG! Da, deci alte alea.
Iar timing mai prost nici ca se putea. In perioada asta magazinele sunt pline de oameni aflati in febra cumparaturilor. Prin imbulzeala aia sa tii un grup de minori gramada…good luck! La ce naiba nu te duci in primavara cand se mai poate respira? Sau mai asteapta cateva primaveri sa mai creasca si oamenii aia si sa stie ce vor de la viata in general, si de la shopping in particular.