Bilet de adio
În numărul de luni al Revistei Forbes a apărut un material în care am fost inclus și care se referă la o durere mai veche a mea, despre care am mai scris: lipsa de strategie, de orice strategie, a României. Articolul lui Andrei Năstase, din care puteți găsi un fragment aici, se numește “România doar pe termen scurt” și descrie foarte bine capcana din care nu putem ieși de 20 de ani.
Nu e prima dată când suntem într-un ciclu electoral în care un partid sau o alianță deține puterea prin toate pârghiile ei: președinție, parlament și guvern. Că nici în astfel de condiții nimeni nu poate propune o strategie coerentă pe termen mediu și lung mi se pare foarte dezamăgitor. Faptul că toți își concentrează energiile exclusiv pe presiunile și crizele fiecărei zile, fără să dea semne că înțeleg sau coordonează și viitorul apropiat, nu ne lasă nici o șansă.
Asta e o temă pe care o aud des de la politicienii cu care mă mai întâlnesc și cu care nu pot fi de acord: nici un guvern nu poate crea și aplica o strategie pentru că trebuie în continuu să stingă crizele prezentului: pensii, doctori, profesori, magistrați, militari, sindicate etc. Cred că e exact pe dos. Toate crizele astea apar și vor apărea mereu tocmai pentru că nu există o strategie care să rezolve problemele în profunzime, nu să cârpească efectele odată la câteva luni.
20 de ani am bănuit că cei care ne conduc nu știu să pună pe picioare o strategie adevărată. Pe măsură ce și guvernul actual, de la care aveam niște minime așteptări, persistă în a nu elabora una, încep să înclin înspre altă opinie. Cred că mai degrabă nu vor. Cred că o strategie bine făcută, odată agreată de toată lumea, ar supune conducerea politică și administrativă la niște rigori și repere de evaluare pe care pur și simplu cei aflați la putere, indiferent de partid, nu și le doresc.
Când nimeni nu știe unde vrei s-ajungi, nimeni nu te poate trage de mânecă pentru că n-ai ajuns undeva. Și, o dată la 4 ani, toți pot să promită din nou noi căutări. O să plutim în derivă, din grevă în grevă, din moțiune în moțiune, din șpagă în șpagă și din talk-show în talk-show până când o să ne hotărâm fiecare în ce altă țară vrem să ne creștem copiii.
2010, aprilie 21 @ 9:29
Imi place cum ai spus:
„Când nimeni nu ştie unde vrei s-ajungi, nimeni nu te poate trage de mânecă pentru că n-ai ajuns undeva.”
Nu-mi place ca e adevarat 🙁
2010, aprilie 21 @ 9:37
Cosmin,
Sunt total deacord cu lipsa unei strategii si a unor criterii de evaluare clar stabilite in mediul politic. Rigoarea este din pacate unul din ultimele lucruri ce vor caracteriza un sistem birocratic de stat. Exemplele concrete ale mai multor oameni pe care ii cunosc si care sunt angrenati in acest sistem ma fac sa am aceste convingeri.
Ceea ce totusi as vrea sa dezbat ar fi afirmatie ta: „Toate crizele astea apar şi vor apărea mereu tocmai pentru că nu există o strategie care să rezolve problemele în profunzime, nu să cârpească efectele odată la câteva luni.”
Este foarte corect ca e nevoie de o strategie. Mediul de afaceri nepenalizeaza imediat ce ne lipsesc strategiile. Dar cred ca totusi crizele nu vor disparea. Ci doar vor putea fi mai usor anticipate sau rezolvate odata aparute.
Subiectul e prea amplu, imi pare bine insa ca suntem mai multi care avem aceleasi convingeri privind cele necesare in Romania de azi.
Recomand pe aceasta cale o carte (apropos de crize) tuturor celor ce vor ajunge la articolul tau: CHAOTICS – de Philip Kotler.
2010, aprilie 21 @ 9:37
Sau poate ca sunt asa de multi strategi ca nu reusesc sa se inteleaga intre ei. Iar fara un lider sansele sunt zero. Sunt imposibil de armonizat zeci, poate sute de interese atunci cand nu ai in minte si in inima un singur interes – viitorul tarii tale si al copiilor tai.
2010, aprilie 21 @ 9:40
este foarte trist ca principii de bun simt as putea spune, precum strategie, obiectiv, feedback, termen limita etc., care functioneaza in companii private (si nu doar multinationale), sunt o mare necunoscuta pentru guvernantii nostri si pentru tot aparatul administrativ.
si mai trist este ca, desi nu-mi doresc sa plec din tara, probabil ca voi fi obligata sa fac acest lucru intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
2010, aprilie 21 @ 10:08
Excelenta acesta foarte concentrata analiza! Din pacate, as adauga…
2010, aprilie 21 @ 10:39
raluca, o spun cu tristete, sunt multe companii, multinationale sau locale, mari si medii, care nu lucreaza cu cele insiruite de tine. ce sa mai spun de manageri care nu stiu sa genereze obiective pentru echipa lor, sa dea feedback si sa modereze …
2010, aprilie 21 @ 11:56
deci pleci? 🙂
2010, aprilie 21 @ 15:26
@bogdan. La cum (nu) merg lucrurile, devine din ce în ce mai tentant.
2010, aprilie 21 @ 23:12
@emanuel. intr-adevar. insa exista si companii in care functioneaza. din pacate, din cate am observat, aceste concepte sunt niste necunoscute pentru majoritatea institutiilor statului. sau, mai degraba, se doreste a fi necunoscute. pentru ca ce e mai frumos decat a pluti in deriva si nu a avea un program clar bazat pe obiective? daca ar fi, atunci unde ar mai intra aplicarea conceptului de dolce far niente?
2010, aprilie 22 @ 9:56
Romania e o tara orientala care traieste o „delusion” crezandu-se occidentala.
De aici drama catorva oameni care au formatie culturala vestica.
Nici nu e prima oara in istorie cand se intampla asta. Iar finalul e tot ala – tara, in maxim 15 ani, va avea lideri hiper autoritari. Se intampla cu orice societate care nu se auto-regleaza.
ps imi pare rau ca sunt atat de pesimit/otv-ist.
2010, aprilie 22 @ 13:23
Buna Cosmin,
Ti-am citit articolul si m-am instristat.
Desi criza economica o resimt din plin si fac sacrificii uneori sa nu o iau razna de ceea ce e in jur si de lipsa de perspective reale si de bun simt totusi nu pot fi indiferent fata de tara in care m-am nascut si unde inca traiesc.
Din pacate ca tine si ca multi altii care nu mai vad un viitor aici traiesc aceleasi sentimente de deznadejde si de condamnat la munca lui sisif in veci .
Imi pare rau sa constat ca si tu – un om de valoare cu initiative deosebite pana acum si pe care sincer il apreciez esti pe picior de plecare din tara asta, nenorocita de politica.
Dincolo de ministere de agentii de cea mai de jos institutie a statului, de HG-uri si legi noi, de modificari constitutionale in favoarea sau nu a cutare partid sau lider – realitatea e ca suntem o tara bolnava de cancer.
O forma de cancer care paraziteaza si iti distruge un viitor frumos transformandu-te in asistat cu mana intinsa la cei care conteaza si conduc lumea in care traim.
Acest cancer este intretinut la fiecare nivel al societatii in care traim de o clasa politica formata din elementul principal – Partidul Politic post decembrist romanesc.
Nu exista in Romania un singur partid organizat corect, format din oameni competenti si care sa urmareasca cu adevarat si in totalitate binele cetatenilor acestei tari sa promoveze valori si proiecte importante chiar daca sunt in defavoarea grupului din care fac parte.
Exista doar interesul personal cumulat cu cel al grupului de paraziti din care fac parte.
Nu ca nu ar fi si printre ei oameni cu bune intentii insa se pierd in ecuatia puterii si treptat vocea lor nu mai este auzita dincolo de unul doua bloguri.
Pentru ca asta e adevarul – toate partidele sunt niste clici clientelare nesimtite care paraziteaza organismul statului ai caror cetateni suntem si de 20 de ani vand doar iluzii romanilor creduli – odata la 4 ani.
O spun in foarte cunostinta de cauza – ca dincolo de doctrinele si mesajele anti – pro sau dreapta – centru -stanga – nu exista vointa reala de a schimba si a face ceva serios in tara asta.
De buna voie tovarasii astia vremelnici la putere nu se vor da la o parte sa faca loc unor profesionisti – la nici un nivel de decizie sau de reconstructie necesara a Romaniei.
Las-o bai ca merge asa, mai bine sa ne fie noua bine acum si peste 2 ani iar la alegeri decat sa fim scosi din joc si bagati la mititica de dragul viitorului unei natiuni.
Nu exista decat prezent plus vorba unui coleg de mai sus maxim cu un plus de 6 luni in agenda guvernelor si institutiilor noastre.
Sunt foarte multe intrebari care si-ar gasi solutii serioase la nivel de societate civila sau mediu de afaceri dar din pacate cei care decid sunt cei care sunt toti descendentii unui Pinochio cu o educatie de nesimtit generic cu buzunare foarte mari si cu neamuri foarte multe.
Si totusi exista o solutie?
Eu spun ca … un DA cu foarte mari rezerve, dar exista.
E aproape o fantezie ceea ce spun – dar doar o lovitura de stat de catifea data de oameni de bun simt fie ca sunt oameni simpli sau antreprenori, manageri, sau alte persoane serioase cu initiativa si expertiza pozitiva care sa capaciteze restul natiei si sa scoata macar pentru 5 ani partidele politice din toate parghiile si de la toate nivelele de decizie si implicit sa ofere o varianta de stat, un plan de dezvoltare si o speranta serioasa de mai bine.
5 ani in care justitia sa nu mai fie dirijata decat de lege, 5 ani in care organismele statului sa se curete de politruci, 5 ani in care oamenii de valoare sa participe si sa castige concursuri pentru posturi de manager national judetean sau local si nu de alesi propusi de un partid, 5 ani in care romanii sa isi redescopere viitorul, 5 ani in care scara valorilor sa nu mai fie inversata si buletinele de stiri sa fie pline de DNA, crime, Moni, Bote etc.
5 ani – culmea – un cincinal socialist desi daca ne aducem aminte cincinalele in ultimii ani ai raposatului tineau vreo 3 -4.
Asadar 5 ani pentru o Noua Romanie.
Unii o sa spuna, gargara ieftina, bla bla sau alte alea dar din punctul meu de vedere nu poti sa vindeci un cancer generalizat decat extirpand toate celulele bolnave fie ca folosesti un Cyber Knife sau o ”dictatura” cu adevarat a bunului simt.
Stiu ca e anticonstitutional ca singurul sistem democratic de organizare a unui stat se bazeaza pe partide si tot ceea ce decurge de aici – dar pur si simplu nu se mai poate.
Ma doare sufletul sa constat pe zi ce trece ca pierdem oportunitati ca ne batem joc de viitor ca nu ne intereseaza realitatea in care traim decat la nivel de declaratii si interese de moment.
Acum 2 saptamani urmaream dand de ea absolut intamplator emisiunea de pe TVR cu teledonul aferent legat de intoarcerea arhivei Europa Liber in format electronic si tot ce tine de asta.
Si am retrait pentru cateva momente acele vremuri… cu relele si cu bunele sale.
Nu sunt nici pe departe un nostalgic la comunism – dar au trecut mai bine de 20 de ani de cand ascultam cu speranta la un aparat asezat cat mai spre vest si cat mai la geam – un Gloria amarat cu antena ridicata la maxim si cu o sarma legata la calorifer sa prind dincolo de bruiajele aferente vremii o veste buna despre Romania, despre ceea ce simt spera si isi doresc romanii mei de oriunde se aflau atunci, si eram un simplu elev asa cum acum sunt un simplu cetatean.
Aducand aceasta comparatie la prezent, traim tot o dictatura, dar una a nesimtirii generalizate sub acoperirea unui stat democratic, cu un bruiaj cotidian aproape total asupra oamenilor de valoare si impotriva oricarei initiative reale de a oferi un altfel de viitor.
Poporul se tembelizeaza cu stiri care mai de care mai scandaloase, cu showuri tampite si care au toate un target – audienta cu orice pret.
La fel si presa scrisa care e aproape integral tabloidizata cu tot ceea ce presupune acest format.
Stiu ca misiunea oricarei companii este sa faca profit si sa se dezvolte dar totusi NU SUNTEM IN STARE DE NIMIC la nivel national.
Vom ajunge aproape sigur si o spun cu foarte mare regret poate mai rau decat Grecia in maxim 4 ani, daca nu se intampla o schimbare majora.
Daca se continua ca acum nu exista o alta destinatie indiferent ce ar spune guvernantii, FMI-ul analistii economici etc.
Sau cine stie poate mai fac si politicienii cate o figura si se mai ”imbrancesc” pe scarile palatelor in care se afla institutiile principale ale tarii si mai fac loc unor oameni de valoare care stiu sa aseze lucrurile asa cum trebuie. Glumesc – evident ca NU se vor da la o parte.
Cosmine, daca toti abandonam lupta si plecam ce dracu se mai alege de Romania?
O sa ajunga sa isi schimbe numele in SPAGARIA, macar de ar transforma fiecare cetatean in persoana juridica platitoare de taxe ca si intreprindere cu facturier si chitantier in dotare astfel incat spaga sa devina legala si veniturile sa fie fiscalizate desi frizeaza nebunia, desi la ce zile traim nu suntem departe.
Asadar inca mai am o speranta ca mai putem schimba ceva.
Constat cu foarte mare regret ca unul din oamenii curajosi si de valoare, a carei voce am remarcat-o si pentru care am respect deosebit, a obosit sa o mai faca pe DON QUIJOTE de la Mancha si sa se lupte cu morile de vant ale democratiei noastre de zi cu zi.
Mai sper ca TU alaturi de altii ca noi isi vor uni vocile nemultumite intr-o miscare a celor care pot si vor sa ofere o alta ROMANIE.
O Romanie de 10 asa cum spuneai in urma cu ceva vreme.
Da pentru ca uite mai exista voci care trebuie incurajate si ajutate http://webtv.realitatea.net/emisiuni/100-17-04-2010?autoPlay=true#ve_video_player_a
Desi mie foarte greu si mie, am zis sa mai fac o ultima incercare si mi-am propus ca pana la sfarsitul anului sa mai vad odata daca nu pot face ceva care sa ma determine sa raman in Romania.
Pentru ca o am in suflet si pentru ca speranta moare ultima.
Uite – asta e Romania care merita un altfel de viitor.
http://www.youtube.com/watch?v=qTqchZPPB10&NR=1
Asadar Cosmie ce facem?
Plecam cu totii?
Cristian LUNGU
inca din ROmania
2010, aprilie 22 @ 17:20
din pacate se vede ca in scoala se studiaza numai literatura romana. multe comentarii folosesc EXPRESII FRUMOASE, se scrie lung si departe de subiect.
cu tot respectul, pledoaria nu e balada, Dl Lungu. (nu pot sa ma abtin, chiar nu pot)
apropo, lumea nu se innebuneste dupa romani, nici macar dupa cei tehnici (asa cum e mitul). asa ca e bine sa plecati doar daca sunteti obisnuiti cu standarde vestice, ati lucrat cu expati etc.
2010, aprilie 22 @ 20:05
Cristian, ai dreptate in multe privinte. Ceva se va intampla. Trebuie doar atinsa masa critica. Sunt foarte multi oameni nemultumiti, de toate varstele. Estimez ca in 2014 o sa putem vota pentru o noua forta politica si e chiar posibil sa avem pentru 2017 un lider national puternic. Cred ca trebuie sa continui sa construiesti ceva in Romania.
Recomandări de lectură | e-Opinii.ro | doar opinii... atât! | by George Fedorovici
2010, aprilie 23 @ 13:58
[…] invatat de la OAMENII din Madrid Magda Mihăilă: Iubeste-ma pana-mi sare lantul Cosmin Alexandru: Când nimeni nu ştie unde vrei s-ajungi, nimeni nu te poate trage de mânecă pentru că n-ai ajuns…. Gogu Kaizer: Metroul nu înseamnă doar #lecturiurbane Sabina Alexandra: Scoala sangelui, a […]
Îmi pasă | Yourway
2010, mai 5 @ 12:41
[…] Individul este cel care poate determina și face schimbarea unui sistem, dar așa cum spunea și "Cosmin", suntem într-un context în care cei care creează sistemele caută doar să pună piedici. O […]
2010, mai 9 @ 13:43
Oare toti incapabilii astia din politica nu sunt acolo si din cauza ca nimeni altcineva nu se implica? Ce-ar fi ca macar o parte din oamenii astia care pot face ceva, n-ar mai pleca din tara, si-ar sufleca manecile, ar inghiti in sec si s-ar baga in groapa cu lei?
Da, stiu, cu o floare nu se face primavara, dar ce ziceti de cateva pungi de seminte? 🙂
Deci, are cineva idei despre cum am putea aduce o masa critica de oameni responsabili in politica?
2010, mai 10 @ 11:01
web.
2010, mai 10 @ 11:38
Web-ul nu este suficient din cauza ca in mare parte este doar un instrument de informare. Si ca informare cred ca stam destul de bine – stim ca e grav, stim ca trebuie facut ceva, si in continuare ce? Mai dam niste clickuri? E nevoie de niste initiative mai concrete decat niste petitii online. 😀
2010, mai 10 @ 12:25
ma refeream la altceva, andrei. a facut cineva la noi un partid pe web?
2010, mai 10 @ 12:26
Aici suntem doar 3 4 care avem opinii similare, corect ca e nevoie de initiative mai concrete – hai sa facem un brainstorming pe twiter sau o conferinta pe mess unde sa venim cu niste propuneri.
id intelaction pe yahoo
CristianLUNGU pe twitter
astept
2010, mai 10 @ 12:33
Ok, scuze ca am interpretat gresit raspunsul. Oricum nu ma refeream neaparat la un partid, dar „initiative” politice online au tot fost, in general fara prea mare succes. De asta ziceam ca web-ul nu este un mediu propice in care sa se dezvolte o solutie viabila la situatia actuala (poate cel mult sa germineze o astfel de solutie).
2010, mai 10 @ 13:25
exact acesta-i conceptul, ‘sa germineze’.
2010, mai 10 @ 17:38
mda, dar problema e cu cresterea, ca de germinat tot germinam 🙂
Avem o țară plină de cofraje, ne mai lipsesc doar ouăle | Adrian Ciubotaru
2010, iulie 2 @ 11:46
[…] Nu banii, infrastructura sau un cadru decent ne lipseşte în această ţară. Ne lipseşte încrederea. Avem o țară plină de cofraje, ne mai lipsesc doar ouăle. […]