GOmentorship

Aseară am trăit o experiență foarte frumoasă. Am fost invitat să vorbesc în cadrul unui eveniment GOmentorship. Frumusețea experienței a fost dată de calitatea deosebit de bună a publicului și atmosfera creată într-un loc cu totul special de care, până aseară, habar n-am avut: sala de lectură a Facultății de Litere din București.

Cum îi spuneam și doamnei profesor universitar Zoe Petre, care a fost primul dintre vorbitori, sala m-a impresionat în așa măsură încât mi se părea că are valențe de obiectiv turistic, că e demnă de vizitat pur si simplu.

Când am mai găsit-o și plină de peste 150 de tineri interesați de mentorat, asta mi-a ridicat nivelul emoțiilor până la cota de avarie. Am avut însă norocul să vorbesc ultimul, așa că m-am putut obișnui cât de cât și cu emoțiile mele și cu așteptările lor.

M-a ajutat mult și cel de-al 700-lea prieten al meu de pe Facebook, care mi-a acceptat prietenia chiar ieri dimineață. Îl știu doar după pseudonim, Ivcelnaiv, și i-am cerut permisiunea de a-i citi două dintre zecile de poezii de o frumusețe rarisimă de care m-am bucurat pe site-ul său.

Mi-am început discursul cu:

eu n-am niciun hobby

cineva colecționează de zor zâmbete
altcineva – păr pubian de urs polar
altu-ncercuiește-n marker roșu sâmbete
sau strânge verbe la persoana-ntâia, singular

mai sunt cei ce-și păstrează în formolul minții
cuvințelele dulcege – alea de gâdila și sfinții,
și ceilalți care-si numără ntz ntz, dimpotrivă
nopțile fără vise, pline de excese și derivă

văzut-am largi colecții de păpuși dansante,
una de iepuri așa mici că trăiau într-un mușuroi
și o colecție de gesturi mici, discrete și galante
dar și-una tare de figurine plăsticoase, cu anti-eroi;

colecții mii există, și colecții de colecții sunt, pesemne,
io n-am niciuna, dracu’ știe ce-o putea să-nsemne.

Și l-am terminat cu:

romanța lui tic și tac

mi-am luat un ceas frumos,
biologic; tipul e conștiincios –
are o abatere de maxim două respirații
și merge pe bază de trăiri și senzații

mi l-am pus pe un perete al sufletului
așa de sus, încât să nu-mi vină să mă sui
să-l opresc când mă trezește dimineață
montajul a fost gratuit și are garanție pe viață

când mi-e foame e prânz
când mi-e iubire e mânz
când mi-e dor e nor alburiu
când plec la birou mereu e târziu
când copilul care eram își flutură eșarfa
el îmi indică zgaibe-n genunchi și sinus de alfa
când mi-e plictis e un greiere surd
libelulă drogată când îmi vine să zburd
când mi-e frică e colibri
și e vânt când e să fie ce-o fi

tic-tac tic-tac tic-tac tic-tac tic-tac
îmi spune exact cât sînt și ce fac.

Îi mulțumesc lui Răzvan pentru invitație și pentru puterea de a duce mai departe un proiect necesar.
Cum o imagine face cât o mie de cuvinte, atașez mai jos încă 4000 de cuvinte ilustratoare.