Pentru sănătatea lui Raed Arafat

Doctorul Raed Arafat este de multă vreme unul dintre eroii mei în viață. Am avut bucuria să-l cunosc abia de curând, la o conferință în care încerca să convingă tineri români, absolvenți de studii în străinătate, să se întoarcă în România. Argumentul principal era că aici mai e încă foarte mult de construit. La finalul conferinței însă, când a atins subiectul recentei propuneri de reformă a sistemului de sănătate, tot el a concluzionat că, paradoxal, mai e și foarte mult de dărâmat.

Pe scurt, Raed Arafat se opune privatizării sistemului de ambulanță și a caselor de asigurări de sănătate. Nu e împotriva introducerii concurenței private, dar ar vrea-o reglementată foarte clar și foarte strict. Fiind un specialist și un practician care a văzut multe sisteme în toată lumea și unul care a construit într-un sistem atât de pestriț ca al nostru, aș înclina să merg pe mâna lui. Aș insista ca expertiza lui să fie un centru de influență.

L-am auzit recent pe Traian Băsescu declarând iritat, într-un interviu, că Raed Arafat uită că și el a început SMURD-ul ca o fundație, deci tot ca privat, cum ar veni. Eu l-am ascultat cu multă atenție, mai bine de o oră, pe doctorul Arafat și cred că nu uită nimic. Și-a amintit cu lux de amănunte o mulțime de detalii de la începuturile SMURD-ului de acum 20 de ani. Persoane, situații, crize și reușite. Nu cred că uită nimic din ce și cum a făcut pentru sistemul de sănătate din România și nici ce i-a făcut sistemul de sănătate lui și inițiativelor lui. Nu uită de toți politrucii și șefii de consilii, comisii și comitete care i-au pus bețe-n roate ori de câte ori au avut ocazia.

Nu știu câtă lume știe de ce SMURD nu funcționează în cadrul sistemului de ambulanță, cum ar părea firesc, ci în cel al pompierilor. Motivul e simplu și năucitor: salvarea a refuzat să-l adopte. Unora dintre mai marii sistemului nu li se părea normal ca mașinile SMURD să ajungă la un accident înaintea salvărilor sau ca un sirian să salveze viața unor români. Astfel de cretini au adus sistemul de sănătate la sapă de lemn și în pofida lor a reușit doctorul Arafat să creeze un sistem integrat de salvare a vieților la care Franța se uită acum ca la un model de urmat. Și a reușit asta în cadrul unui serviciu al statului. Așa ceva e de neprețuit.

Nu mă pricep la organizarea sistemului de sănătate. Dar am avut de-a face cu servicii medicale din Româ­nia, Ungaria și Austria, și private, și de stat. Nu există comparație între sistemul de sănătate de afară și sistemul de îmbolnăvire de la noi. Eu m-am format într-o cultură de business. Acolo, când dai de cineva care e foarte bun la ceva, mai ales la ceva la care nu te pricepi, cel mai inteligent lucru e să-l atragi de partea ta, să-l întrebi de ce are nevoie și să-i dai cale liberă. Când nu poți să-l ajuți, te asiguri că nu-l încurci. Așa se obțin cel mai rapid rezultatele și performanța.

Nu pot deloc să înțeleg de ce așa o abordare nu are șanse și în politica românească. De ce trebuie ca, sistematic, cineva care reușește cu enorme eforturi să realizeze ceva în structurile statului să fie dat la o parte imediat ce se pune problema reformării structurilor de stat. Cine e mai în măsură să reformeze sistemul decât cei care au făcut-o deja pe cont propriu?

Doctorul Raed Arafat e o persoană foarte rară în spațiul public româ­nesc, spre deosebire de politicienii cu care se confruntă acum și care reprezintă o tipologie mult mai răspândită. Medicul îndrăgostit de România trăiește ca să construiască pentru cei din jurul său. Și construind atât de mult, din nimic și împotriva curentului, a dobândit un fel de înțelegere și determinare care sunt, și ele, foarte rare. Are viziune, metodă, pricepere și rezultate. Adică tot ce lipsește mai tuturor opozanților lui. Cel mai prost lucru pe care clasa politică îl poate face acum pentru sănătatea românilor e să-i ignore doctorului Arafat cei 20 de ani de muncă în slujba sănătății românilor.
(Articol apărut în numărul din 10 decembrie al Revistei 22)