Liberalismul de stat
„Ce-ai dom’le, ești liberal la cap?“ Presimt că asta va fi cea mai usturătoare jignire care va putea fi adusă în curând unui român. Partidul ăsta a făcut într-un fel în care s-a umplut la vârf de capete pline de câlți. Unii le folosesc la dormit, alții la oierit, iar alții la îmbolnăvit. Cea mai recentă ieșire a lui Eugen Nicolăescu, ministrul liberal al Sănătății, prin care anunță sistarea finanțării spitalelor private din banii asigurărilor publice, e menită să îmbolnăvească singurele servicii medicale cât de cât sănătoase din România.
Politic vorbind, propunerea duce PNL considerabil mai la stânga PSD-ului. Următoarea mișcare demnă de acest inedit partid liberal e una singură: interzicerea spitalelor private. Iar apoi interzicerea oricăror activități private. Ca să nu mai pierdem bani și timp aiurea-n tramvai.
Propunerea ministrului Nicolăescu e o consecință firesc-liberală a felului în care regizorul Nicolaescu a fost trimis prematur pe lumea cealaltă de sistemul medical de stat în doar câteva zile. Primul diagnostic: două coaste rupte, al doilea diagnostic: afecțiuni digestive cronice; cauza morții: peritonită. Păi cum să nu vrei să te internezi la stat? Cum să nu te uiți plin de speranță și încredere la medicii care se uită și ei la tine la fel, că poate te faci bine singur?
Soția mea a născut de curând o fetiță, într-o maternitate privată. Care e legătura între un astfel de loc și un spital de stat? Niciuna. Zero. Nimic. E de pe altă planetă. Se vorbește tot românește, dar nu e din România spitalelor de stat. Așa ceva trebuie clar eradicat, mai ales de către un ministru liberal. E știut că liberalismul a fost întotdeauna adeptul fervent al serviciilor de stat. Sau ăla era comunismul? Din care provin clădirile, mentalitățile și obiceiurile pe care Nicolăescu vrea să le finanțeze acum cu 10% mai mult, pe seama spitalelor private.
Cu siguranță sunt și spitale sau secții de spitale de stat bune, după cum pot fi și spitale private proaste. Dar ca politică și filosofie a sistemului medical, e inadmisibil să nu înțelegi și să nu sprijini rolul segmentului privat și al inițiativelor antreprenoriale într-un astfel de domeniu.
Ministrul liberal e însă într-o confuzie încă și mai mare: „Deci, în acest moment, decizia noastră este clară: sectorul public trăiește din banul public; sectorul privat trăiește din banul privat“. Domnule ministru, fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), de care intenționați să lipsiți spitalele private, nu sunt bani publici. Sunt bani din asigurări individuale de sănătate. Fiecare dintre noi, mă rog, nu chiar fiecare, dar unii dintre noi plătim în fiecare lună pentru un potențial serviciu viitor. Nu plătim pentru un serviciu generic, al oricui.
Ce sperăm noi de banii ăștia e ca, atunci când vom avea nevoie, să putem beneficia, personal, de cel mai bun serviciu posibil. Statul a dovedit cu asupra de măsură în ultimii 70 de ani că nu e în stare să-l ofere. Oricum l-ați „reformat“, schimbat, redresat, restructurat etc., sistemul medical de stat, în ansamblul lui, a rămas același sac fără fund și fără cap.
De bine de rău, în ultimii ani a apărut în România o alternativă decentă – serviciile medicale private. Nu e perfectă, sunt multe de îmbunătățit, dar cel puțin există dedicare, motivație, transparență și onestitate. Există speranța pentru pacienți că nu vor ieși din spital mai bolnavi decât au intrat. Există oameni care sunt amabili, atenți, dau dovadă de răbdare, compasiune și interes. Care lucrează foarte bine cu echipamente de ultimă generație. Eu așa ceva îmi doresc de banii pe care-i dau în fiecare lună la asigurări. Dumneavoastră, dumnule ministru, vă doriți altceva de banii mei, iar asta vă așează împotriva clasei de mijloc din care fac parte și pe care ar trebui s-o reprezentați.
Cel mai trist nu e că Eugen Nicolăescu e un ministru liberal cu idei antiliberale. Mult mai trist e că nu e singur. O întreagă pleiadă de lideri liberali par duși cu pluta. Cât a fost campanie, unii le-au luat apărarea invocând necesitatea populismului și antioccidentalismului, pentru că astea aduc voturi. Au adus. Dar campania a trecut, iar capetele liberale nu dau semne că ar fi interpretat vreun rol. Sunt autentic seci.
Susținerea lui Becali ca membru în comisia juridică a Camerei Deputaților, șosea națională cu sens unic înspre munte, sugrumarea sistemului medical privat sunt doar câteva exemple despre ce fel de liberalism promovează, cu convingere, actualii lideri liberali. În octombrie 2012, liberalul suprem, Crin Antonescu, declara nonșalant: „Eu spun să nu mai amestecăm lucrurile astea cu Brătianu, Brătianu e în locul lui în istorie, avem ce învăța de acolo, încercăm după puterile noastre“. Dacă ar sta în puterile lor, cred că toți Brătienii și-ar cere azi reînhumarea în altă țară.
(Articol apărut în numărul din 15 ianuarie al Revistei 22)
2013, ianuarie 15 @ 13:43
@) Cosmin Alexandru
Chiar vreau sa-ti multumesc pentru articolul acesta! Nu doar pentru ca-l detest pe acest ipochimen inca de pe cind era prima data ministru la Sanatate – sa numesti taxa de viciu impozitul suplimentar pe tutun mi s-a parut de o mojicie extrema. Nu ajungea sa-i mai iei omului niste bani, trebuia sa-l si insulti! Interesant ca nici o taxa la alcool, de pilda, nu se cheama asa! Dar nu pentru asta iti multumesc, ci pentru ca in februarie trecut era sa mor la intrarea unuio spital de stat, unde fusesem trimis de urgenta. Desi, cind am ajuns eram al doilea pe lista, dupa trei ore inca nu instrasem, vreme in care febra crestea si septicemie se anunta. Daca nu era cineva cu mine, raposam la poarta spitalului. Asa, a facut rost de un nuamr de la un spital privat, m-a dus urgent acolo, intr-o ora aveam toate analizele facute, eram pus sub tratament de soc cu antibiotice si in trei ore eram pe masa de operatie. Nu intru in detalii, vreau doar sa mai mentionez ca am petrecut cele trei ore la ceea ce se cheama, probabil ironic, chiar cinic, Unitatea de Primiri Urgente! Inca o data multumiri, frate Cosmin!
2013, ianuarie 15 @ 15:29
Domnule Cosmin Alexandru,
Felicitari pentru articol! Foarte fain, doar ca sunteti intr-o profunda eroare. Masura referitoare la spitalele private este una foarte liberala. La fel este o masura foarte socialista si in egala masura este crestin democrata. Paradoxal, nu? Explicatia este ca toatele partidele parlamentare din Romania au o singura doctrina – „Mulgerea” bugetului general consolidat. Unii isi spun socialisti, altii liberali, altii democrati liberali etc… diferente de semantica.
Din pacate succesul aceastei unice doctrine a „mulgerii” banilor din buget depinde de o stare sociala in care cei care pot sunt dezgustati si nu se mai implica (vezi prezenta uluitoare la votul din decembrie si calitatea alesilor), iar cei care nu pot sunt tinuti captivi dependenti de stat.
Daca partidele politice din Romania ar lua masurile necesare pentru ca bunurile si serviciile publice (drumuri, cai ferate, servicii de sanatate, de educatie, de asistenta sociala reala etc.) sa existe si sa functioneze, atunci intreg mecanismul de functionare a „mulgerii” ar colapsa.
Diferenta majora dintre Romania si tarile mai bogate din Vestul Europei este ca in Vest bunurile si serviciile publice exista si functioneaza rezonabil (nu excelent). Asta duce la o stare de spirit mai relaxata, o mai buna concentrare pe munca si pe familie etc. In plus discursul public nu este doar despre pensii, salarii si „sa dam”.
Solutia este o mai profunda integrare in UE si mentinerea monitorizarii externe. De capul lor politicienii romani nu vor face decat sa mentina status-quo-ul si robinetul banilor din bugetul general consolidat deschis.
2013, ianuarie 15 @ 16:52
Eu pot vorbi despre ce stiu, si anume:
Exista unitati de stat care ofera servicii aproape de ceea ce am numi occidental si una dintre ele este unitatea de neonatologie de la Budimex condusa de dr. Catalin Cirstoveanu. Dar aici apare o problema, in sensul ca domnii ministrii de la sanatate nu numai ca nu au ajutat prea mult la crearea acestei unitati si separarea ei de ATI (anestezie si terapie intensiva – o aberatie Romananeasca ca nicaieri in lume anestezia nu sta la un loc cu terapia intensiva), dar nici nu cred ca prin neplata serviciilor catre unitatile private nu vor prospera astfel de mici insule de calitate din sistemul privat.
Catalin salveaza vieti de copii mici la greu si cu o rata de succes egala cu cele din Germania si Franta dar nimeni din minister nu a venit vreodata sa faca un plan de dezvoltare sau un business plan cu el. Fundatii, corporatii si alte elemente reactionare din privat il sustin prin donatii si astfel isi va construi aripa sa proprie de neonatologie la (culmea) cel mai mare spital pediatric din Bucuresti. Asta pentru ca nu a putut face un spital nou acolo pentru ca conducerea spitalului (probabil cu girul ministerului sanatatii) a vindut o parte din curte la un hypermarket. Sa mori de ris si alta nu.
Bref, daca ar face ce trebuie cu banii luati de la serviciile private poate ar mai avea o justificare minima dar cum nu sint in stare si banii ii vor lua pentru acoperirea unor deficite bugetare sau pentru crearea de cheltuieli inutile chiar ca e batut in cap si Nicolaescu si cei care sint de acord.
Culmea este ca atunci cind li se imbolnavesc copii afla imediat numarul lui Catalin si-l suna sa-si puna o pila.
N-ai vazut decit in Romania!
Hai sa-ti traiasca fetita si baietii in privat nu la stat!
2013, ianuarie 15 @ 18:37
Cosmin, in domeniul medical lucrurile nu stau chiar asa simplu, sunt mult mai „gri”. Compara costul/pacient in NHS-ul din Anglia (de stat, unde toti contribuie si cei privati nu pot deconta de la stat!), cu costul/pacient in Statele Unite, unde totul este privat. (nu am timp sa caut cifre, dar costurile sunt de 1.5-2-3 ori mai mari, si serviciile per medie, sunt LA FEL.
Concluzia – in domeniul sanatatii – un sistem unitar are economii de scara + aspecte etice care fac ca un singur sistem de stat sa fie mai eficient. (cazurile grave sunt de obicei tratate la stat – iar privatii uneori refuza tratamente f. costisitoare si omoara bolnavii)
Sunt antreprenor – de dreapta, chiar vehement de dreapta in multe domenii. Cu niste experiente de problemele medicale grave in familie care mi-au deschis ochii. Iti doresc sa nu ai asa ceva, si sa-ti poti deschide ochii altfel.
2013, ianuarie 15 @ 23:20
@Mihai. Eu nu am o poziție de principiu legată de supremația sistemului privat sau de stat în general. Dar am una foarte precisă în privința României. Aici, sistemul de stat e falimentar, garantat și perpetuu falimentar, oriunde îi lași loc.
Și mie mi-au deschis ochii niște experiențe grave în familie. Tatăl meu ar fi murit cu zile pentru că niciun medic la care am fost în România n-a putut să-i diagnosticheze boala timp de două luni de internări, analize, presupuneri și încercări. Două luni continue de febră, transpirație, sufocări și dureri. Am mers cu el la Berlin unde, după o săptămână de internare, a avut diagnosticul corect, dovedit, și tratamentul adecvat. Iar spitalul din Berlin era de stat. Problema e că niciodată (în timpul vieții mele, cel puțin) sistemul de sănătate de stat din România nu va putea echivala un sistem occidental. Noi trebuie să găsim o soluție bazată pe ce putem spera să realizăm noi, cu români, nu pe ce au reușit nemții, englezii, americanii sau francezii.
Din perspectiva asta, mișcarea lui Nicolăescu e suicidară. 10% bani în plus în sistemul de sănătate de stat nu vor muta calitatea serviciilor nici cu un centimetru. Iar preocuparea mea nu e doar cum ar trebui să tratăm cazurile foarte grave, ci, mai ales, cum să tratăm cazurile normale așa încât ele să nu devină grave. Iar la momentul ăsta multe cazuri care ajung normale în spitalele de stat devin grave sau foarte grave chiar acolo. Să ceri bani în plus ca să rezolvi o problemă pe care tot tu o creezi mi se pare o maximă nesimțire.
Din perspectiva de asigurat plătitor n-am pretenția să-mi deconteze casa 100% din costul unei nașteri la privat. Înțeleg valența de solidaritate a asigurării de sănătate. dar nu înțeleg valența ei exclusivă de solidaritate. Adică mă simt masiv nedreptățit dacă nu-mi acoperă niciun leu când eu îmi exercit dreptul de a alege un loc decent, în care am încredere, unde să-mi rezolv problema. Nu e vorba în primul rând de bani (deși contează și ei), ci de principiu. Situația prezentă, în care casa mi-a decontat 25% din costul intervenției la privat, mi se părea rezonabilă.
2013, ianuarie 16 @ 15:11
Intr-adevar indepartand acei 10-25% din costul tratamentului la privat suportat din asigurarea pe care corporatistii (generalizand un pic) o platesc, este nedrept si frustrant pentru cei care platesc de fapt 80% din taxele platite in Romania, si chiar posibil contraproductiv economic. (o sa incerce si mai tare sa fenteze cumva taxele).
Pe de alta parte – aceeasi corporatisti cand au o boala grava, tot la stat ajung, si atunci ar fi si ei tratati mai bine (teoretic), si cu mai putine costuri pentru ei. Pensionarii saraci oricum nu primesc cele mai bune si scumpe tratamente in aceste cazuri grave cu acelasi diagnostic, fata de un tanar, si este o selectie (ne)naturala oarecum normala. Deci cei care platesc taxele nu sunt chiar asa de nedreptatiti.
Eu sunt pentru sistemul privat in general fara ezitare, cu cateva exceptii poate – energia nucleara in Franta, si sanatatea cam peste tot, poate si altele.
In sanatate – profitul nu este masura succesului, ci wellbeing al pacientului. Iar cele doua uneori se despart – iar singura modalitate de control al costurilor (necesar!) este o coplata serioasa, imposibil de implementat in RO unde lumea castiga putin.
Prin urmare – la privat exista riscul unei risipe sau chiar furt al banilor, iar daca americanii isi permit asta, britanicii nu-si permit asta, si noi cu atat mai putin. (d.ex stiu din surse sigure ca privatii sunt incurajati sa ceara analize suplimentare nenecesare, doar pt ca sunt/erau platite de stat. Doctorii care refuza sunt incet inlocuiti)
Fiind 1 singura mare companie unde controlul e mai usor, cred ca, asa cum s-a reusit cu smurd-ul, cred ca se poate cu un management bun, face un sistem de sanatate eficient si corect, integral de stat, pe aceleasi principii de management prin obiective, bonus-uri mari de succes pentru manageri, etc. Si inca o data eu sunt capitalist convins si de dreapta convins.
In rest da, statul e cel mai prost administrator, in special in RO, CFR, hidrocentralele, chiar si multe din serviciile politiei, etc. TOATE, ar trebui privatizate.
2013, ianuarie 16 @ 23:48
Partea proasta este ca si liberalismul vechi, cel din perioada interbelica, era in favoarea proprietatii de stat – vezi Legea minelor din 1924, care a nationalizat bogatiile subsolului, ca si Legea apelor, Legea energiei, Legea comercializării şi controlului întreprinderilor economice ale statului.
Liberalii interbelici, cu merite incontestabile in realizarea marii Uniri, au avut o politica profund protectionista – asta insemna de fapt faimosul lor dicton „prin noi insine”. De exemplu, in Legea minelor, pentru ca o societate sa poata lua macar in concesiune exploatari de resurse naturale trebuia sa fie controlata majoritar de romani.
Pe de alta parte, astfel de politici erau intalnite in epoca si in alte state, astfel ca liberalii romani nu apareau ca baieti rai, ci ca fiind „in randul lumii”.
PNL este si in prezent un partid anacronic, atat prin perpetuarea politicilor etatiste, cat si prin insasi denumirea sa – aceasta contine inca particula „national”, proprie, in prezent, doar partidelor nationaliste si extremiste din UE. Din pacate cuvantul „liberal”, cu radacina in „liber”, este foarte atractiv dar, in cazul PNL, este deceptiv. Nu ar fi prima data cand denumirea „liberal” este deceptiva si folosita aiurea – nu uitati de Partidul Liberal-Democrat din Rusia (Vladimir Jirinovski), un partid ultranationalist, extremist si xenofob. PNL migreaza tot mai mult catre acesta din urma.
2013, ianuarie 19 @ 11:48
Cosmin, subscriu total la constatarea ca PNL a ajuns mai de stanga decat PSD. Nicolaescu, Becali, Antonescu n-au nici in clin, nici in maneca cu liberalismu, e foarte adevarat!
Personal, cred insa ca problema e in alta parte; cei putini, majoritatea din clasa de mijloc, care ne interesam si suntem atenti la ce se promite si ce se ofera, suntem foarte subtil amagiti si inselati de etichetele pe care si le atribuie partidele.
Eu nu cred ca avem si nici n-am avut un autentic partid liberal (poate cu exceptia PL ’93 pe vremea regretatului Horia Rusu), la fel cum n-am avut nici un autentic partid socialist.
Astea sunt simple etichete, folosite de gasca cleptocratilor de toate culorile care conduc RO de 22 ani si care, cu ajutorul denumirii partidului, amagesc oamenii care spera ca in spatele numelui se ascunde macar o bruma de doctrina si voteaza „cu liberalii” sau cu „socialistii” dintr-un fel de recurs la traditie si istorie.
In fapt, toti sunt o gasca cu un unic interes: un aparat de stat cat mai puternic care sa poata baga mana adinc in buzunarele cetatenilor si cat mai voluminos ca sa acomodeze cat mai multe rude si sinecuri.
Indiferent de culoare sau/si „doctrina”, de 22 ani comportamentul politicienilor a fost identic si asa se explica si usurinta cu care, rand pe rand, toti s-au aliat cu toti; diferentele doctrinare nemiscibile nefiind niciodata un imediment.
Aceasta asa zis clasa politica, care nu are nimic de-a face cu poltica si-a asigurat imunitatea si mecanismele prin care bugetul (bani publici adica) se redistribuie in ineters propriu: direct prin salariile si bonusurile pe care si le dau singuri pentru functiile pe care le ocupa si indirect, prin contractele directionate apropape exclusiv catre firmele gastii sau celor dispusi sa returneze min 40%, in avans, rafinament la care ajunsese PDL pe finalul guvernarii.
Astea cred ca sunt problemele care trebuie explicate si atacate pana ce „clasa de mijloc” va intelege ca este amagita si mintita de toate pertidele; abia atunci tot mai multi vor realiza ca traim intr-un teatru absurd, nu intr-o democratie unde trebuie sa ai ce sa alegi si ce alegi sa se si intample.
Traim de fapt ca „detinuti politici” intr-o inchisoare fara ziduri si mai sclipitoare, dar fara scapare.