Nu am chef azi
Inundațiile recente au scufundat și ultimul petec de speranță pe care-l mai nutream despre cine ne conduce. Nu mârlănia colocvială a prim-ministrului României m-a frapat cel mai tare. „Mă“, „fă“, „bă“ și altele asemenea fac parte dintr-un repertoriu oarecum generalizat în care politicienii noștri reușesc sistematic să confunde lipsa de prețiozitate cu lipsa de respect. Abia replica următoare către ministrul Apelor m-a lăsat mască: „aveai chef de niște inundații?“. Și mască am rămas, pentru că n-am găsit niciun sertar în care să pun formularea asta.
M-am lămurit abia la câteva zile după acest episod, când am fost martor la un altul. Se petrecea într-un oraș sărac, undeva în România. O companie mixtă a sprijinit în ultimii ani, cu sume considerabile, proiecte sociale ale primăriei (parcuri, școli, grădinițe etc.). Acum, o delegație de la vârful companiei, formată din aproximativ zece români și străini, venea în vizită la primărie, pentru lansarea celui mai nou proiect, construcția unei clădiri pentru servicii sociale ce avea să fie donată, la terminare, primăriei. În ușă, primarul dădea mâna, oarecum absent, cu oamenii care intrau, disciplinați, pe rând. După câteva strângeri de mâini, edilul dă ochii peste cap și zice: „Bă, frate, da’ mulți mai sunteți!“.
Am rămas tablou. Apoi mi-am adus aminte că avusesem aceeași reacție cu câteva zile înainte, la replica lui Ponta. Și mi s-au limpezit apele. Pe oamenii ăștia pe care îi alegem să ne conducă, după ce îi votăm, îi încurcăm foarte tare. Ei au un program încărcat, cu priorități extrem de presante, cu responsabilități inimaginabile și, din când în când, prea des, oricum, lumea din jur se trezește să îi implice în câte ceva de făcut. Asta îi irită și îi indispune la maximum. Le strică tot cheful.
Nu mă îmbăt cu apă rece. Am o oarecare idee despre cum arată politicienii români. Dar constat periodic că, de fapt, ei sunt mult mai rău decât arată. Mi-e clar că mulți sunt mincinoși. Iar cei de pe stânga sunt cei mai mincinoși pentru că promit mereu, fără să clipească, ceea ce știu sigur că nu vor putea îndeplini niciodată. Mi-e clar și că mulți sunt cinici. Iar ăștia de pe stânga sunt cei mai cinici pentru că iau voturi de la săraci pe care îi fac și mai săraci ca să se îmbogățească ei și ai lor peste orice măsură.
Dar am trăit cu o speranță, care se dovedește acum ca fiind iluzie, că ei mai au o urmă, cât de mică, de umanitate, de disponibilitate, de compasiune. Că în fața unor destine îngenuncheate, a unor situații limită, mai au un organ mic și atrofiat al simțirii, care vibrează. N-au. Deloc. E ciment curat. „Stimată doamnă ministru Doina, aveați chef de niște inundații?“ se traduce prin: „Ia uite-i și pe nehaliții ăștia cum strigă ca proștii să-i ajutăm, de parcă noi le-am turnat apă-n curți, bă băiete! Hai frate, plimbă barca mai repede, că ne prinde ploaia și papagalii cu umbrelele sunt în barca ailaltă“.
Cinismul lui Ponta și al altor pontoși cocoțați în vârful ierarhiilor administrative a fost, însă, rapid umbrit de cel al medicilor de la Spitalul de Arși. Ei par să fi avut acces la o secțiune din Jurământul lui Hipocrate scrisă cu litere mici, în subsol, în virtutea căreia li s-a părut foarte normal să amâne de la operații urgente oameni cu arsuri și plăgi pentru a face loc, pe bani buni, unor persoane a căror maximă urgență era cum să o ardă mai profitabil prin Dorobanți sau în talk-show-uri de mare audiență și de mare caracter.
Ne mișcăm pe contrasens. Din partea cealaltă vine, din păcate, un model de stat modern, ale cărui venituri, resurse și influență cresc continuu. Noi îi opunem, tot din păcate, un model din ce în ce mai distorsionat al omului aflat, într-o formă sau alta, în serviciul public. Un stat în creștere condus de indolenți, incompetenți și cinici e o combinație care se va dovedi masiv perdantă. Nu i-am amintit pe infractori, pentru că ăsta pare un front, singurul de altfel, pe care facem progrese.
Visez la ziua în care să deschidem alt front. Unul în care, în ziua alegerilor, milioanele de asistați și anesteziați care votează mereu așa cum le zice primarul, șeful, popa sau Antena 3 or să deschidă ochii mari, or să tragă aer în piept și or să zică: „Băi, știi ce, azi n-am chef. Nu mai am chef să votez politicieni care n-au chef de inundații, de investiții, de bun-simț, de dialog civilizat și, în general, de muncă în slujba celorlalți. M-am săturat să fiu mințit, prostit, manipulat și furat în fiecare zi“.
Până atunci, o să mai asistăm la un rând de alegeri europarlamentare în care partidele de la noi propun 10% oameni de valoare, care știu, vor și pot să facă treabă și 90% atârnători de profesie care vor contamina în continuare Bruxellesul cu stilul românesc original de serviciu public în beneficiu exclusiv privat. Ce chef aș avea de o prevedere legislativă în Parlamentul European care să întocmească înainte de fiecare alegeri un clasament al activității parlamentare și să interzică ultimilor 10% din reprezentanții fiecărei țări să mai candideze pentru un nou mandat. Poate așa le vine înapoi cheful de muncă ăstora la care li s-a terminat.
(Articol apărut în numărul din 29 aprilie al Revistei 22)
2014, aprilie 30 @ 16:44
“Ţara e un simplu decor, un ornament retoric, un vag sunet de fond. Altele au politicienii noştri în sufletul lor” – valabil in orice domeniu – Andrei Plesu
2014, aprilie 30 @ 17:58
Si uite asa acet „fa” a facut ca pro tv sa fie obligat sa plateasca cle cateva milioane bune de dolari datorie la stat… Tot raul spre bine…speram
2014, mai 1 @ 8:13
Astept si eu demult acel front, dar el nu va veni. Sa ne uitam in istorie, asa am fost dintotdeauna, ca natie, ca neam. Nici primul front nu se deschidea daca n-ar fi fost Uniunea Europeana.
Singura sansa este ca institutia europeana sa-si mareasca puterea de decizie in Romania, sa guverneze altii pentru noi, nemti, finlandezi, sudezi etc, si atunci se vor deschide multe fronturi.
2014, mai 2 @ 13:12
Ar putea suna deplasat să vă mulţumesc pentru articol însă asta e ceea ce simt: m-am săturat de acest tip de comportament al politicienilor care e dublu nociv – o dată prin faptul că provoacă stări din registrul negativ iar apoi prin faptul că perpetuează acele stări dând un exemplu negativ celorlalţi concetăţeni „ce? de ce să fac altfel? Ce, nu l-ai văzut pe Băsescu/Ponta/Dragnea/etc. ce a făcut şi n-a zis nimeni nimic…” Tudor Chirilă a avut acea iniţiativă de a lua la mişto acest tip de comportament prin iniţierea şi susţinerea candidaturii parlamentare a acelui porc, animal de fermă. Nu a fost chiar cea mai bună mişcare din punct de vedere democratic – generalizarea e o secure grea care loveşte deopotrivă şi-n cei vinovaţi şi-n cei nevinovaţi – şi dacă cineva „curat” şi inteligent i-ar propune poate că împreună cu restul grupului Vama ar fi de acord să-şi îndrepte acea greşeală oferind drepturile piesei „Nu am chef azi” unei campanii media de spălare a spaţiului public de minciunile de campanie. Îmi vin mai multe idei şi o să vi le trimit pe mail, eu nu am resursele(timp, relaţii, bani) pentru a le implementa corespunzător dar sigur dvs. ştiţi pe cineva care le-ar aprecia şi ar avea şi interesul şi resursele de a le pune în practică.
@Cătălin: Cred că orice schimbare autentică şi durabilă poate veni doar din noi, din acea nevoie de a face lucrurile bine care se află înăuntrul nostru şi pe care nu doar că cei mai mulţi n-o cultivăm dar chiar, mai ales în cazul politicienilor, turnăm beton aditivat peste ea ca să ştim că sigur nicio speranţă nu va penetra straturile groase de cinism şi agresivitate pe care le aşternem ca metodă de autoapărare. Dacă ne e impusă de cineva(UE, nemţi, finlandezi, suedezi etc.) atunci nu doar că vom merge în continuare cu principiul „zicem ca ei şi facem ca noi” dar poate că la un moment dat cineva va organiza o „rezistenţă în munţi” şi atunci mesajul original va fi şi mai distorsionat şi ne vom îndepărta şi mai mult de rezultatul pe care ni-l dorim. Cred că singura şansă e ca fiecare să facă pace cu sine pentru ca mai apoi să facă pace cu semenii şi împreună să putem alege pe cineva care se concentrează mai degrabă pe a construi ceva decât pe a-i pedepsi tardiv pe cei care n-au făcut-o. Nu mai am chef să văd oameni de stat plimbaţi cu barca de jandarmi ci aş vrea să văd o situaţie în care acei miniştri nu doar că se plimbă în inspecţie ci din proprie iniţiativă pun mâna să ajute la rezolvarea problemei într-o manieră corespunzătoare, demnă şi civilizată nu penibilă aşa cum făcea Emil Boc în acele momente când din poziţia de prim-ministru voia să-şi arate măiestria la coasă.
2015, mai 28 @ 13:03
Nici nu stiu ce sa mai zic, ma lasa rece tot ce se intampla astazi in jurul nostru. Ar trebui sa fim mai uniti si sa luptam pentru ce vrem cu adevarat, doar impreuna putem face ceva pentru viitorul nostru, dar cel mai important al copiilor nostri.