Trezirea la viață
PDL a fost trezit la viață, la viața noastră vreau să zic, prin ultima metodă posibilă: aplicarea de șocuri electrice. Primul șoc i-a fost aplicat de un profesionist, doctorul Raed Arafat, care n-a cedat presiunilor și și-a menținut punctul de vedere corect și echilibrat, chiar cu prețul funcției ministeriale. Clasa politică s-a uitat la el ca la un animal dintr-o specie necunoscută. Chiar dacă el se bucura de o largă recunoaștere și recunoștință din partea celor mai mulți votanți. Al doilea șoc l-a aplicat populația ieșită în stradă, cu mic, cu mare, cu tânăr, cu bătrân, cu golani și cu intelectuali. Frustrări mocnite în toate ungherele societății s-au inflamat la propriu și la figurat pe străzile marilor orașe. Al treilea șoc, probabil nu și ultimul, a fost aplicat prompt de reprezentanții societății civile. Ignorați sau aruncați în derizoriu de o guvernare adesea arogantă și autistă, au răspuns acum invitației la dialog cu un refuz nu doar justificat, ci și foarte previzibil.
După 3 ani în care organismul PDL n-a răspuns la niciun fel de stimuli în afară de propriile umori și propriii paraziți, ianuarie 2012 marchează trezirea la viață. Asta ar putea fi o veste bună, dacă partidul de guvernământ vrea să mai trăiască împreună cu noi sau o veste proastă, dacă starea de izolare prelungită i-a afectat definitiv PDL-ului capacitatea de supraviețuire.
E clar că fără cele mai dure dintre măsurile luate de președinte și PDL, România ar fi fost acum în faliment. 25% ar fi fost nu reducerea de salariu, ci salariul întreg. La fel de clar, însă, e faptul că abilitatea lor de a comunica ce și de ce fac e dezastruoasă. Nu e o meteahnă exclusiv autohtonă, dar actuala putere pare să fi coborât standardele până foarte aproape de zero. Într-un interviu dintr-o carte apărută anul trecut, Barack Obama declara: „În timpul mandatului meu, cele mai mari greșeli pe care le-am făcut țin mai puțin de politic și mai mult de comunicare. Ironia este că am ajuns în această funcție spunându-le americanilor o poveste. Dar am pierdut acest fir narativ în rezolvarea problemelor de zi cu zi. Simbolurile și gesturile, ceea ce oamenii văd ieșind din acest birou sunt cel puțin la fel de importante ca politicile însele“.
Ar fi ceva de învățat de la cei mai performanți comunicatori politici din lume. Însă chiar și în al 12-lea ceas, în plină criză, puterea de la noi nu pare să-și găsească resorturile pentru o comunicare coerentă și eficientă. E adevărat că e mult mai greu când ești cu spatele la zid, când nimeni nu mai vrea să vorbească cu tine. Și când îți suflă în ceafă manipulări grosiere ale televiziunilor de neștiri. Dar nu e imposibil.
Cea mai importantă parte a comunicării e dialogul. PDL a renunțat de mult la acest exercițiu, iar acum resimte din plin efectele. Și nu mă refer doar la refuzul partenerilor sociali de a mai dialoga, ci și la însăși calitatea deciziilor economice, sociale și legislative pe care PDL le-a luat în ultima perioadă, culminând cu născuta moartă Lege a sănătății. E un exemplu de manual despre cum o intenție bună se poate termina prost cu concursul aproape exclusiv al inițiatorului, convins că doar el singur deține adevărul. Puterea a confundat societatea cu mass-media și partidele ostile, iar pentru a evita cu orice preț confruntarea de idei a ales să le asculte doar pe cele proprii.
Principalul avantaj al unui guvern tehnocrat acesta ar fi. Tehnocrații au exercițiul, dorința și inteligența de a dialoga autentic. Politicienii, nu. Specialiștii au obișnuința faptului că cele mai bune idei și solutii apar din discuții, nu din senin. Din discuții cu oameni pricepuți și curajoși, nu cu politruci obedienți și dependenți. La cum merg lucrurile prin lume, sper că viitoarea formă de organizare va fi tehnodemocrația. Societățile și problemele lor au devenit mult prea complexe pentru a mai putea fi conduse bine de politicieni de carieră.
Mă tem că așa cum nu au înțeles că doctorul Raed Arafat e mult mai mult decât un subsecretar de stat oarecare, politicienii de la putere nu vor înțelege nici că cele câteva sute de oameni care își strigă ofurile în stradă reprezintă mult mai mult de atât. Într-un mod neașteptat, după 20 de ani de pregătire, SMURD a resuscitat România. Oamenii politici au acum șansa să ne vindece sau să ne îngroape. Sau noi pe ei.
(Editorial apărut în numărul din 24 ianuarie al Revistei 22)
Adi Pop
2012, ianuarie 24 @ 17:23
Da, mai bine noi pe ei! 🙂
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 24 @ 17:26
Avem o șansă doar dacă nu sunt anticipate. Dacă sunt, ne îngroapă anticipat 🙁
Adi Pop
2012, ianuarie 24 @ 17:52
Poate ca-n ceasul al 13 reusesc sa inteleaga si sa agreeze macar cele cateva puncte de aici: http://romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtsocietatea-civila-propune-un-nou-contract-cu-clasa–2286.htm
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 24 @ 17:56
Ar fi ceva…
Bujold
2012, ianuarie 24 @ 21:35
Cosmin, acum 7 ani, si cateva luni, te-am votat, ca reprezentand o speranta a viitorului. N-ai reusit, numarul de voturi acordat partidului pe care-l infiintasei, scuza-ma dar nu-i mai retin numele…., a fost infim.
Citesc ceea ce scrii acum si incerc sa inteleg. Si nu reusesc. Am sa-ti dau un singur exemplu si am sa inchei, pentru ca nimeni nu explica ceea ce ma nedumereste pe mine, strict referitor la acest singur punct, pentru restul poti sa vezi si singur interventiile mele de pe net:
In martie 2009 guvernul Boc, si presedintele Basescu care a promulgat, au legiferat pentru circa un milion de persoane, care nu au contribuit niciodata la bugetul de pensii, o pensie sociala de 350 de lei. Aceasta cheltuiala reprezinta, deci, lunar 350 de milioane de lei. Intr-un an 4,2 miliarde de lei. Aceasta pensie este platita din bugetul de pensii. Nu sunt economist, sunt inginer, si nu am timp nestiind nici unde sa caut deficitul bugetului de pensii din ultimii ani, cred ca in 2011 a fost de 7 miliarde, in 2010 aq fost mai mic, in 2009 mai mic samd. Pai 4,2 miliarde sunt cauzate de onor puterea de acum….. Vorbim despre taierea salariilor cu 25% cand bugetele de salarii in ministere au crescut in 2010 fata de 2009, cum or fi crescut cand la jumatatea anului se taiasera salariile. OK, pentru oamenii neincorporati politic se taiasera…pentru ceilalti nu – manageri de unitati samd.
Nu apartin nici unui partid, am fost golan din P-ta Univerisitatii 1990, am participat la consituirea Aliantei Civice la 15 noiembrie 1991, am votat PNL in ’90, CDR in ’92 si ’96, cu nimeni in 2000, cu dumneavoastra in 2004 si PNL in 2008.
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 24 @ 21:55
@Bujold. URR era numele partidului și îți mulțumesc pentru vot. Din păcate, așa cum zici, am fost prea puțini. Am înțeles cifrele de care povestești dar nu m-am prins ce nu înțelegi din ce-am scris.
Bujold
2012, ianuarie 24 @ 22:09
„E clar că fără cele mai dure dintre măsurile luate de preşedinte şi PDL, România ar fi fost acum în faliment. 25% ar fi fost nu reducerea de salariu, ci salariul întreg”.
Multumesc, Cosmin. Asa este – URR.
Bujold
2012, ianuarie 24 @ 22:13
Nu ar fi fost, poate, nevoie sa se taie nici un salariu – daca nu se faceau cadouri politice si, de acestea, nu este vinovata doar guvernarea Tariceanu. Legea salarizarii cadrelor didactice a fost respinsa de guvernul acela nesimtit si promulgata de acest presedinte extraordinar.
De guvernul Ciorbea nu mai vorbesc. Bine ca a existat TB in acel guvern si l-a doborat….
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 24 @ 22:18
Toți au făcut tâmpenii cu banii publici. Dar când a venit scadența, cred că reducerea asta ne-a ferit de prăpastie. Prost e că, după depășirea vârfului de pericol, nu au urmat măsuri de reglare a dezechilibrelor structurale, de genul celui de care zici. Dar măcar putem să discutăm acum despre ele, și poate aflăm de cineva în stare să le ia de coarne. Altminteri, cred că n-am prea mai fi avut ce să discutăm…
Bujold
2012, ianuarie 24 @ 22:28
Cosmin, nu este vorba despre erori de comunicare, sa fim seriosi. Sincer, n-am intalnit in viata mea un om pe care sa-l bucure raul pe care-l face. Asa ceva n-am mai vazut, din 1991, de cand am auzit prima oara de el….Comunicare, de furat au furat toti, nu tampenii au facut, au furat, nu ne ascudem dupa cuvinte, eu sunt platitor de taxe si stiu ca din banii mei asta se face.
Cat despre ce puteam sau nu puteam sa discutam…. lasa-ma sa cred ca daca aveam un presedinte care-si vedea de treaba lui, un guvern competent si un parlament care sa fie lasat sa-si faca treaba, ca intr-o democratie, poate aveam ceea ce trebuia sa avem….. Nu avem decat rautate si mizerie, la 22 de ani de la Revolutie, ne intoarcem in 1990, cu oameni la Univeristate sau la TVR….. Cred ca suntem blestemati si asta doar pentru ca traim in iluzie si nu inrealitate. Nu ne intelegem, nu putem sa ne uitam in jur, nu putem sa vedem mai departe de lungul nasului. Eu sunt intelectual, ce treaba am cu muncitorul, eu sunt bogat, ce treaba am cu saracul, eu sunt sanatos, ce treaba am cu bolnavul….astia suntem. A, ai salariu mic, pai nu muncesti, nu-ti cauti serviciu mai bine platit, nu faci nu stiu ce….A, pai Nokia a plecat pentru ca sunt salarii prea mari in RO. In A people Tragedy, de Orlando Figues, se spune ca in 1900 40% din industria rusa era in proprietate staina si ca salariile celor de acolo erau de mizerie pentru ca tarului si guvernului le era frica sa nu cumva sa plece in locuri cu salarii mai mici – urmarea o stiti….
Dobrai Zsolt
2012, ianuarie 24 @ 22:30
Care-i punctul dv. de vedere privind mişcarea, soon to be partidul Noua Republică?
Dan
2012, ianuarie 24 @ 22:32
In opinia mea, ce i-au lipsit PDL-ului au fost canalele de comunicare. Trusturi de presa in permanenta pregatite sa rastalmaceasca fiecare cuvant, evitarea preluarii comunicatelor in direct si preferinta pentru scoaterea din context. (a se vedea de exemplu sedinta de luni cand in timpul discursului primului ministru s-a bagat publicitate, promo si orice altceva pe antena 3 si realitatea, in schimb s-au transmis integral discursurile liderilor USL). Poate din punctul asta de vedere e bine ca exista televiziunea publica care asigura un canal pentru comunicare al puterii chiar daca cu o audienta modesta.
E amuzant ca oamenii au nevoie de o comunicare sincera si deschisa insa orice tentativa se transforma intr-un macel al emitatorului mesajului. Singurul privilegiat este presedintele care se poate ridica deasupra talk-show-urilor si poate comunica prin conferinte de presa unilateral.
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 24 @ 22:38
@Dobrai Zsolt. Apariția NR mi se pare o veste bună. Orice mișcare nouă care vine din zona extra-politică e de bun augur. Cât și cum vor reuși să crească până în noiembrie vom vedea, dar mișcări noi pe dreapta nu pot decât să ne ajute.
Doina
2012, ianuarie 26 @ 16:26
„In opinia mea, ce i-au lipsit PDL-ului” au fost creierii si dorinta de a face bine!!!! cum sa spui ca a lipsit numai comunicarea???!?!? cand tara se duce de rapa?!?!? nu spun ca numai PDL-ul este de vina (au pus toti mana de la mana din ’90 incoace!), dar in ultimii ani chiar ca am vazut ca se poate si mai rau! ce mi se pare cumplit, este ca acest comportament de „singur pe lume” (dupa cum bine a spus Bujold) care a ajuns sa caracterizeze populatia tarii noastre, este universal!!! incep chiar sa-mi pierd speranta (desi nu-mi sta in fire) ca poporul nostru se va mai ridica vreodata 🙁 nu este usor sa treci de la un regim politic la altul, dar cate secole ne trebuiesc sa refacem educatia, industria, agricultura … pentru ca sa tinem capul sus?
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 26 @ 17:02
@Doina. Eu n-am spus că le-a lipsit numai comunicarea, ci și comunicarea. Ea e utilă nu doar pentru destinatar, ci și pentru comunicator. Îl ajută să-și structureze ideile, să-și pună întrebările potrivite și să ajungă la soluții mai bune. În lipsa acestui exercițiu are de suferit chiar calitatea deciziilor, cum spun și în articol. Cât despre creieri și dorința de a face bine, nu cred că le-au lipsit tuturor în egală măsură. Cunosc oameni acolo care sunt animați de amândouă. Doar că sunt puțini, prea puțini. Oricum și creierii și dorința de a face bine se dezvoltă cel mai bine prin dialog. Sper ca măcar lecția asta să o fi învățat acum cât mai mulți politicieni.
Bujold
2012, ianuarie 26 @ 21:48
Cosmin, dorints de a face bine nu se dezvolta prin comunicare. Le ai sau nu. Empatizezi cu oamenii sau nu. Esti uman sau nu… Asa te nasti….
Umanitatea o ai in suflet, rezonezi cand vezi durerea, nu crezi ca esti mai bun decat nimeni, il intelegi pe maturatorul care curata strada. Ai capacitatea sa observi si sa admiti ca, de ai un salariu de 730 de lei, ai si un copil, nu mai multi, acasa, ai o sotie care castiga tot atat, deci ai un venit net de 1261 lei, pentru 3 persoane, nu ai cum sa te hranesti cum trebuie si, in concluzie, n-ai cum sa dai randament la munca si sa ai productivitate….Si, fiindca suntem persoane care mai stim cate ceva, nu poti accepta ca preturile sunt la noi la, sa spunem, in medie 75% din preturile occidentale, la unele produse sunt mai mari, la altele mai mici, dar salariile sunt la 20%, daca nu mai putin…. Iar beneficiile societatilor sunt atat de mari, cu explicatia ca daca cresti salariile isi iau jucariile si se duc in Asia…. Foarte bine, sa se duca, si noi sa ramanem cu nimic.
BTW – Cui naiba or sa mai vanda societatile astea de se duc toate sa produca in Asia si aici inchid tot. O sa traim cu totii doar din servicii? N-o sa mai producem nimic? Pai Germania este, totusi, o tara INDUSTRIALA!!!!!
Cosmin Alexandru
2012, ianuarie 27 @ 16:51
@Bujold. I beg to differ. Umanitatea se învață sau se dezvață, după caz. Eu cunosc mulți oameni care au devenit mai buni din întâlniri și dialoguri cu oameni mai buni. De fapt, cred că majoritatea prietenilor mei sunt în situația asta. Am văzut oameni care au intrat în ședințe pregătiți să fie agresivi și inflexibili și, în prezența unor interlocutori neagresivi și flexibili, au devenit și ei așa. Dialogul nu-ți oferă doar idei sau soluții mai bune, ci și stări mai bune. După ultimul discurs al lui Băsescu m-am lămurit că perspectiva asta nu face parte din filozofia lui de viață cimentată din postura de comandant de navă. El știe tot pentru că asta e tot ce știe. Ideea că s-ar putea să mai fie și alții care să știe câte ceva, măcar în completare dacă nu în contradictoriu, nu pare să-l anime. Dacă nici pe alți politicieni n-o să-i anime, calea e larg deschisă pentru Noua Republică, Împreună 2012, Nicușor Dan și alții asemenea. Sper ca ăsta să fie anul lor.
Carmen
2012, februarie 1 @ 17:10
am auzit la un moment dat ca PDL sufera de autism, ca nu pricep nimic din ce se intampla in jurul lor, ca au devenit insensibili la suferintele celor care ii inconjoara si ca si-au creat un mic univers propriu, in care numai ei au loc. bine. sa zicem ca este asa.
dar consilierii ce fac ? eu stiam ca exista o armata de consilieri care pentru asta-si primesc leafa, sa recomande, sa propuna, sa consilieze.
problema de dialog si de comunicare nu tine numai de PDL, ci si de oamenii care ii inconjoara.
Drugan
2012, februarie 1 @ 23:40
Cosmin, acum 7 ani am crezut in votul util si de aceea am votat cu PNL. Acum insa cred ca poti sa te bazezi pe mine sa lipesc afise :).
Cu respect,
Bogdan