Care-i treaba cu engleza

Deschizătorul de drumuri a fost pe-atunci-președintele-interimar Crin Antonescu, astăzi al doilea om în stat, cu al său „dă madăr end dă fadăr ăv ol“, căruia vor­bitul în engleză îi provoacă o acută febră musculară la antebrațe. Ceea ce n-a pro­vocat niciun fel de reacție publică a USL. I-a călcat pe urme, de curând, am­ba­sa­do­rul României în Marea Bri­tanie, Ion Jinga, care s-a gândit să apere reputația Ro­mâniei în scandalul cărnii de cal, în direct, la CNN, în­tr-o engleză care cu siguranță ne-a con­so­lidat reputația de rudimentari într-ale di­plomației și comunicării publice în Eu­ro­pa. Prestația domnului ambasador a pro­vocat multiple reacții de stupoare în spa­țiul public românesc și una de susținere, din partea lui Victor Ponta.

Motivele acestei susțineri surprinzătoare au devenit clare odată cu apariția lui Victor Ponta însuși, la CNN. El amenințase deja că va lupta vitejește pentru refacerea imaginii României afectată pe nedrept în scandalul cărnii de cal, dar nu m-am gândit că o va face personal. Apoi mi-am adus, însă, aminte că și la apogeul crizei politice de astă-vară el avea de gând să facă personal turul cancelariilor occi­den­tale ca să refacă credibilitatea României. Noroc cu cancelariile că nu l-au primit, de-am mai rămas și noi cu o fărâmă de credibilitate în picioare.

Exprimarea în engleză are o particularitate. E mult mai greu să spui prostii în engleză decât în română. Pentru politrucii care ne con­duc, fluența în limba ro­mână e augmentată de po­sibilitatea de a debita cursiv minciuni, inepții, pauze de gândire, truisme și mai ales bășcălii ieftine. Cum astea le sunt inaccesibile în engleză, le rămân doar trei opțiuni: dau din mâini, clipesc des sau se uită fix. Pentru că, în engleză, în fața unor interlocutori străini, își dau seama că se așteaptă de la ei să spună ceva inteligent, adevărat și concis. Ia de unde nu-i!

Intervenția lui Ponta de la CNN e cea mai grăitoare. În deschidere, jurnalista îl în­treabă de situația din România. Între cas­cade de ăăă-uri și îîî-uri, vocale tra­di­ționale, românești, el răspunde, senin și convins, cu ce ar trebui să facă Europa. Jurnalista, ignorând complet înaltele stan­darde jurnalistice de la Antena 3, revine: „Dar, totuși, în România care e situ­a­ția?“. Ponta înțelege rapid că femeia e pe alt fus orar și răspunde un pic despre ce se întâmplă „on the Romanian national land“, dar încheie iar cu ce ar trebui să facă Europa. La a patra întrebare, apu­că­turile estice nu mai rezistă și rup spoiala vestică. Prim-ministrul României declară tranșant că, dacă s-ar dovedi că vreo com­panie românească e de vină, el ar fi pri­mul care ar pedepsi-o. Jurnalista de la CNN n-a clipit, probabil că brieful de PR pe baza căruia s-a produs Ponta era foarte strict, dar reflexul ăsta de premier care pedepsește personal companiile, oamenii, instituțiile nu e din filmul civilizației oc­cidentale contemporane. Prinde bine la Ivan și la Ion, dar nu la John.

Sunt convins că staff-ul lui Ponta a des­chis șampania după interviu. La câte sute de mii de euro o fi costat apariția, o ladă de șampanie e după virgulă. Parcă-i aud felicitându-l entuziaști pentru prestație: „Ce tare sunteți șefu’, le-ați zis-o! Mamă, ce le-ați tras-o, domn’ premier, i-ați în­vățat minte!“. Mă tem că lucrurile sunt sem­nificativ mai nuanțate de atât.

Sunt un telespectator zilnic al BBC și CNN. Au frecvent interviuri cu invitați străini, iar vasta lor majoritate sunt trecuți mult și bine prin școli foarte bune de media training. Cursuri de la care premierul, am­basadorul și aproape-președintele au lipsit masiv. Expunerea excesivă în studiourile populate cu jurnaliști obedienți ai trus­tu­rilor aliate și prietene are un efect per­vers, când vine vorba de comunicarea în mass-media străine. Aburelile în română se traduc foarte prost în alte limbi. Pre­mierul a mai simțit-o de câteva ori (El País, Der Spiegel), dar pare să uite re­pede. Consilierii lui de imagine n-ar tre­bui să uite așa repede. Nu de dragul lui, ci de al nostru și al lor.

Deși nu pare, limba engleză-i treabă grea. De la Iliescu și Băsescu n-avea nimeni pre­tenții. Sunt de-ai noștri, de uz intern, ca să zic așa. Urmașii lor au, însă, ambiții. Ele trebuie dublate de știință și exercițiu. N-ajunge să știi mai bine niște cuvinte, trebuie să le poți lega în idei pe limba lor, a celor care vrei să te asculte și să te res­pecte. CNN o să-i mai primească pe Ponta & Co pe bani, dar aparițiile vor fi din ce în ce mai scumpe, dacă prestațiile nu vor fi din ce în ce mai occidentale.
(Articol apărut în numărul din 19 februarie al Revistei 22)