Aș vrea românești. Sincer.
Sunt în Piața Traian. Am în față o tarabă plină de cireșe și în spatele lor două vânzătoare, probabil rude. Întreb: “Sunt românești?” Simultan, o vânzătoare îmi răspunde “Da!” iar cealaltă “Nu!”. Dincolo de problema etică, plec de acolo fără cireșe însă cu un subiect de reflecție. Pentru că scenariul s-a repetat în mai multe rânduri, în mai multe piețe, pentru mai multe produse alimentare și nu numai mie, ci și altor cunoscuți.
Puțin după acest episod am ajuns pentru prima dată la Târgul Țăranului. M-am apropiat de un vânzător care vindea borcane cu dulceață de nuci verzi. Întreb, pățit, de unde sunt nucile. “De la Nucet.” îmi răspunde zâmbind. Yeah, right, și eu m-am născut în Codrii Cosminului. Întreb din nou: “Și totuși, de unde sunt?” Îmi zâmbește iar, cald, “de la Nucet” și îmi explică unde e Nucetul, lângă Sibiu, și cu ce se ocupă. Cumpăr și descopăr acasă, pe borcan, că e produs de familia Cioran, din Nucet, cu mobil și pagină de internet.
De atunci, în fiecare sâmbătă sau duminică îmi fac piața de la Târgul Țăranului. După ce am mâncat de acolo dulceață, mezeluri, brânzeturi și alte bunătățuri făcute în casă sau în firme mici, locale, românești, nu mai am cum să cumpăr așa ceva de la vreun supermarket. E ca și cum m-aș târî după ce am învățat să merg.
Ne aflăm în ceea ce se numește, în termeni economici, o oportunitate de piață. În virtutea ei putem să mințim sau să muncim. Există în mintea multor consumatori români un brand generic al produselor alimentare – “românești”. Pentru care unii sunt dispuși să și plătească un preț suplimentar. Ne aflăm, în acelați timp, într-o tipic românească incapacitate de a exploata această mare oportunitate. Legumele și fructele românești lipsesc sau sunt sever minoritare pe rafturile supermarket-urilor, pe tarabele piețelor sau chiar pe marginea drumurilor (DN 1, pe secțiunea București – Ploiești duduie de legume și fructe din import).
Această discrepanță ar putea fi un indiciu important pentru un guvern interesat de soluții economice la criza actuală care să creeze avantaje și mult timp după ce criza va fi trecut. Dacă trăim într-o economie de piață liberă și există cerere dar nu există ofertă suficientă, înseamnă că undeva, în mod artificial, ea e sugrumată. Undeva, pe lanțul de producție sau de distribuție, produsele românești și producătorii lor au parte de un blocaj.
Ca guvernant interesat de venituri la buget m-ar preocupa în cel mai inalt grad ce ar trebui să fac pentru a elimina acest blocaj. Aș avea atunci de colectat mai mult tva, mai multe impozite din salariile aferente locurilor de muncă nou create în agricultură și în industriile conexe. Poate chiar aș beneficia de un aport de valută din exporturi.
Deloc de neglijat, aș putea capacita fonduri europene și aș încuraja crearea unei clase de agro-antrepenori de care România are nevoie cel puțin în egală măsură ca de tinichigii și filosofi. Pentru că și unii și alții, ca să-și facă treaba bine, au nevoie de sănătate și bun gust.
2009, iunie 28 @ 17:35
Aveti perfecta dreptate cu acest subiect si totusi se poate aplica in mult mai multe domenii decat agricultura. Si totusi nimeni nu face un pas in directia corecta ba chiar se gasest unele persoane prin guvern care cred ca stiu mai bine ce e nevoie de facut pentru omul rand si incurajarea acestuia si de fapt pun si mai multe piedici si obstacole. Marea problema a guvernantilor este in primul rand indiferenta fata de omul de rand (mai putin in momentul alegerilor cand toti se dau impresionati de suferintele noastre si ca „sufera” alturi de noi) si in al 2-lea rand ruptura dintre ce cred ei ca se intampla in tara si ce se intampla cu adevarat. Se aseamana aceasta perioada cu aceea a comunismului cand nea Nicu credea ca toate merg ca unse in tara asta, doar ca acum nici nu prea sunt interesati de realitate. De aici se trag toate problemele si oamenii de rand inca sufera, inca astepta sa faca cineva ceva si totusi nimeni nu face nimic..in bine. Intr-un fel m-am si resemnat cu tara mea, am invatat replicile, stiu cu ce gogosi revin, ma astept la impozite tot mai multe, nepasare, ipocrizie, conturile lor tot mai grase de la matusi Tamare…si ar fi prea multe de adaugat. Probabil ca o sa mai treaca vreo 10 ani pana va ajunge sa conduca Romania o clasa politica noua. Si totusi ma gandesc ei de cine sunt crescuti acuma..oare nu de cei din prezent? Dar incerc sa ma mint singur ca ceva se va schimba in viitor..
2009, iunie 28 @ 17:43
Adevarat…din pacate, insa tind sa cred ca e din nou, ceva specific romanesc. Ideea ca orice are altul trebuie sa fie neaparat mai bun decat ce am eu. Cred ca ceea ce ati povestit dumneavoastra se poate aplica pentru orice fel de marfuri.
In privinta solutiilor… de ce trebuie sa lasam totul la mana politicii? De ce nu putem sa luam lucrurile in propriile maine si macar o data in istoria noastra, sa facem si noi ceva fara a astepta sa vina altii sa faca pentru noi. Poate asta e soarta noastra….sa avem la dispozitie totul si sa nu avem nimic…
2009, iunie 28 @ 18:36
Acum câteva zile am văzut într-un supermarket, în Cluj, cartofi noi din Egipt! M-a durut inima. În Ardeal mulţi din micii agricultori cultivă cartofi. Cum e posibil să importăm cartofi din Egipt? Pe un alt raft am văzut cartofi noi, ambalaţi în săculeţi, din Franţa şi din Grecia. Eu categoric nu pot cumpăra cartofi din Egipt, Grecia sau Franţa. Ca să nu mai vorbesc de pere şi struguri din Africa de Sud. Foarte trist. Am găsit un magazin care comercializează produse din agricultura locală, chiar provenind din agricultură ecologică. Iar din import voi cumpăra cafea, ceai şi ciocolată, produse fair-trade pe cât posibil.
2009, iunie 28 @ 21:49
Poate ar trebui sa fie data o lege prin care sa fie specificata distanta dintre locul de productie si locul de comercializare.
A consuma local inseamna a-i incuraja si sustine pe cei din jurul tau. Prosperitatea lor se va rasfrange si asupra ta.
Ar mai fi si o latura ecologica legata de noxele emanate la transport… dar, din pacate, nu cred ca avem in Romania suficient de multa cultura pentru a conta asa ceva.
2009, iunie 29 @ 12:21
Contextul politic in care URR a obtinut atat de putine voturi a fost total nefavorabil. Poate ar trebui sa mai incerce o data… Sau poate sunt eu un tanar prea entuziast…
2009, iunie 29 @ 15:14
Buna ziua,
Multumesc pentru articol. Ma intereseaza foarte mult, desi nu sunt in Romania, si cu atat mai mult mi se pare trist ca nu se incurajeaza/labelizeaza produsele autohtone. Dar cred ca a existat la un moment dat un „Fabricat in Romania” pe cateva ambalaje.
Din nefericire nu neaparat tot ce e Romanesc e si de calitate. Targul taranului poate fi o exceptie placuta.
Am avut surpriza ca acum o luna, intors din tara sa descopar ca telemeaua cumparata din supermarket de acasa sa fie fabricata in Germania. E un semn?
2009, iulie 1 @ 22:20
Da, ma doare sufletul cand trebuie sa cumpar varza importata din China, rosii din Spania si cartofi din Brazilia.
2009, iulie 2 @ 13:24
Salut Cosmine! Nu ne-am mai întîlnit demult. E bună asta cu etica consumatorului. Chiar vroiam să spun şi eu pe undeva două vorbe. Nu mai departe de, aseară, ascultai la radio NHK episodul al treilea dintr-o serie de patru prelegeri pe această temă, prelegeri ţinute de o jurnalistă specializată în probleme de ecologie. Cum ar veni, educaţia consumatorului. Am descoperit că ceea ce practicam şi eu mai demult, dar fără să sistematizez, principiile etice pot fi extinse şi prin alte judecăţi. De pildă, cumpărînd, nu numai româneşti, ci mai ales din zonă. Cum adică? Dacă vezi două feluri de salată, te uiţi pe etichetă şi vezi care din ele a avut geografic mai aproape grădina din care fu tăiată. Asta se traduce prin consum mai mic de combustibili fosili la transport. Cel puţin eu, folosesc brînză pentru pizza numai din surse locale. Niciodată fiţoasele produse italieneşti. Mai departe, cînd citeşti o etichetă de ciocolată, te poţi uita la originea ingredientelor. Dacă unul este produs într-o ţară în care sclavia nu a fost abolită, sau care foloseşte copii în producţie, poţi renunţa cu inima împăcată. Într-un timp renunţasem la a mai cumpăra vin franţuzesc, pe vremea experimentelor nucleare din Mururoa. Chiar şi ciuperci cînd cumpăr, mă uit la ambalaj. Dacă este unul impresionant, le las baltă şi pun mîna pe ciupercile ambalate ceva mai sumar. Rezultatul? Volumul gunoiului se micşorează. După cum vezi, domeniul este vast. Succes!
2009, iulie 10 @ 19:55
Salutare la toata lumea !
Cred ca aceasta problema are un raspuns simplu : lipsa patriotismului si mai ales lipsa mindriei de a fi român.Altii nu sint mai buni sau mai rai , mai inteligenti sau mai prosti ca noi. Totul tine de educatia pe care o primeste fiecar individ in parte, incepnd cu cei 7 ani de acasa ,dupa parerea mea cei mai importanti ani.
2009, august 28 @ 13:18
Subiectul e intr-adevar unul care merita abordat. Ma confrunt cu acceasi problema. Din fericire am avut parte de o surpriza extrem de placuta in hipermarketul Auchan din Suceava unde exista o sectiune de legume si fructe dedicata exclusiv produselor din Bucovina, semnalizata cu pancarte mari pe care scrie „Produs in Bucovina”. Se pare ca ei s-au prins de „smecherie” si au invatat sa exploateze domeniul acesta.
Ii apreciez pentru ca incurajeaza producatorii locali, si totodata isi cresc propriile vanzari.