Ce-am învățat din alegerile europarlamentare
În primul rând am învățat că nu învățăm mai nimic din ce trăim. După o primă gură de aer proaspăt generată de prezența în fruntea listei PD-L a unui onorabil trio extra-politic (Macovei, Ungureanu și Preda) a urmat dușul rece al “succesului” starletei de Dorobanți, pe care o despart de cealaltă Elenă prezidențială antedecembristă doar vârsta, culoarea părului și grosimea buzelor.
În al doilea rând am mai învățat că nu contează. Nu contează dacă oamenii votează pe mai multe liste, dacă voturile se comandă, se cumpără sau se falsifică. Se întâmplă la fiecare rundă de alegeri și de fiecare dată rămâne cum am stabilit.
În al treilea rând am mai învățat că, la alegerile prezidențiale din toamnă, cei care vom dori să votăm vom avea de făcut o alegere foarte grea.
De la timonă ne va cere votul un Traian Băsescu care și-a pierdut busola. Pupincuriștii de serviciu i-au înlocuit-o probabil cu o oglinjoară brunetă, cu mintea odihnită și care îi țuguie din vârful buzelor că alții ca el și ca ea nu s-au mai născut pe aceste meleaguri.
Din sala mașinilor, înconjurat de muncitori bruneți care este, care vrea și care știe, ne va cere votul Mircea Geoană. Omul dinăuntrul coaliției care se opune președinției, guvernului, și partidului, fiind astfel mai tot timpul pe dinafară.
De undeva din camera de oaspeți ne va cere votul, cam “off course”, Crin Antonescu. E singurul care încă mai are ceva credit necheltuit, fiind mai proaspăt în arena leilor de mucava. Rămâne de văzut câți lei va avea, în buzunare și împrejur, pentru a putea lupta cu fabricile de lapte și miere pe care contracandidații le vor plimba prin fața mulțimilor salivând după mici și bere.
Bineînțeles, din cală, dintre bagaje și animale, ne vor cere votul și tot felul de specimeme, care mai sedate care mai curentate, care vor dori să se audă din nou vorbind, să se vadă din nou gesticulând pentru că, nu-i așa, o viață avem și atunci e bine să o trăim la televizor.
În concluzie, va fi greu. Din ce în ce mai greu.
2009, iunie 11 @ 16:27
Este echilibrat, spun eu, postul asta dar te rog nu te baga in politica. Stii vorba aia cu porcii… Sunte chestii mai misto despre care poti scrie. Succes
2009, iunie 11 @ 16:37
Cu intristare, subscriu. Din pacate, cred ca primele doua invataminte pot fi cuprinse intr-o mare dezamagire: tocmai din ce traim se invata – se invata ca nu conteaza. Iar un 75% din populatia „ne-votatoare” a fost chiar premianta la categoria asta. Caci, pana la urma, „succesurile” se numara pe genunchi, intre doua maxi-taxi pe ruta „judetul Ploiesti” – Bucuresti.
Ma intrebam din ce zona a terminalului credeti ca vine Principele Radu in cursa Palatul Regal – Palatul Cotroceni. Se va rataci pe drum, ori din sectiunea innorata de „first class” nici nu va sti ce se petrece „in cercul nostru stramt”, in care se pare ca norocul ii petrece numai pe unii?
2009, iunie 11 @ 16:40
@Scipio: tara asta a ajuns in situatia in care este tocmai pentru ca oamenii destepti au scris si au vorbit despre chestii mai misto decat despre politica.
Foarte bun textul, pune degetul pe rana asta tot mai adanca a poporului roman. Poate ca la 20 de ani dupa Marea Revolutie ar fi timpul unei alte revolte, de data aceasta una fara gloante si tancuri…
Numai bine,
I.
2009, iunie 11 @ 17:10
Baiatul asta, Ungureanu, nu avut nici o sansa de la inceput. Trist. Am inteles acum ca meseria de politician a devenit la fel ca oricare alta. Politicienii au un job bine platit in care isi urmaresc propriul interes. Mitul ca politicianul reprezinta poporul a murit odata cu ultimile alegeri…
2009, iunie 11 @ 17:30
Am un sentiment de deja-vu permanent din pacate. Acelasi de cand a incercat URR sa schimbe ceva si nu a reusit.
Asa ca, parafrazand, „suntem ce alegem”
2009, iunie 11 @ 19:16
@ Iulian, revolta este, numai ca e individuala si in suc propriu.
Buna metafora numai ca e destul de limitativa pentru echipaj. Ce facem, sarim in apa, lasam capitanul la apa … sau nu facem nimic cu mare pricepere?
2009, iunie 12 @ 0:42
Ba faci bine, moncher, ca ai iesit sa combati! Eu unul sint satul de desteptii retrasi din puturosul nostru spatiu politic pe motiv ca pute prea tare pentru nasurile lor aseptizate prin infuzie excesiva de Reader’s Digest amestecate cu citate din Kotler.
Acuma, am si eu doua obiectii: Prima e ca „invatam” e incorect. Cum zice latinu’, perseverare diabolicum, cind repeti la nesfirsit aceleasi erori nu se cheama invatare. Nici macar prostie, avea dreptate latinu’, tine de categoria blestemului.
In al doilea rind as zice, zimbind, ca prea ne plingem de mila. Ia gindeste-te, ce sentimente au fostii sefi ai lui TRU de la BBC, cei care l-au dat afara la ordinul lui Nastase? Nu ar fi distractiv (si chiar educativ) sa vezi pe TRU in comisia de mass-media interpelindu-i pe fostii sugatori de bombonele? Apoi, iti dai seama ce cosmaruri cu Monica are Adrian Nastase ? Sau ce disconfort are bursucul Severin gindindu-se ca trebuie sa concureze cu Preda in materie de discursuri pe politica externa?
Serios, faptul ca astia trei au fost pe liste si au intrat, e mare lucru. Poate cu mult mai mult decit realizam acum.