O țară de nota 10
(Articol apărut în numărul din 22 decembrie al Revistei 22)
Statul român, în accepțiunea lui de aparat administrativ, a demonstrat în ultimele două decenii că materia în care a dovedit cea mai consecventă performanță este aceea de a ne complica viețile. Mai întotdeauna în regim de urgență, în regimul ordonanțelor de urgență. Din ce în ce mai multe legi, norme de aplicare ce se bat cap în cap, instituții care se suprapun și se contrazic, structuri parazitare, reglementări stufoase și ambigue. Un întreg hățiș pe care statul l-a creat într-un fel în care un cetățean sau o firmă să nu se poată descurca decât apelând mereu la stat. Un sistem în care statul nu consumă resurse în primul rând pentru subiecții lui, ci mai ales pentru funcționarii lui, pentru propria perpetuare și extindere. E un cerc vicios care trebuie rupt.
Ce-ar fi dacă, la 20 de ani de la revoluție, ne-am propune să facem din România o țară de nota 10? Nu doar la figurat, ci și la propriu. O țară împărțită în 10 regiuni administrative, condusă cu 10 ministere și colectând doar 10 taxe. O țară în care orice text de lege să nu aibă mai mult de 10 pagini iar orice contract cu o autoritate publică să fie publicat pe internet în maximum 10 zile.
Probabil că cel mai frecvent cuvânt care v-a venit in minte cand ați terminat de citit fraza de mai sus a fost “imposibil”. Posibilul e principala armă de succes a spiritului antreprenorial. România are nevoie în 2010 de un nou val de antreprenoriat. Acela al antreprenorilor trecuți prin toate fazele capitalismului autohton (srl-ul de apartament, privatizarea și multinaționalizarea) care însă vor avea nevoie de asocieri cu antreprenori străini. Principalul motiv pentru care avem nevoie de acest parteneriat nu e nici de ordin financiar, nici al competențelor, nici al creativității. Principalul motiv e unul care ține de deschidere și îndrăzneală.
Trăim într-o cultură a lui “nu se poate”. E prima reacție pe care cei mai mulți dintre noi o avem cel mai des la auzul unei idei noi, al unui proiect care iese din rând. În experiența mea de peste 18 ani de lucru cu străinii, asta a fost diferența fundamentală. Aici, la o idee nouă, prima reacție e să ni se explice de ce n-o să meargă. Răspunsurile sunt din categoria: nu se poate, nu acum, nu aici, n-are cine, n-o să vrea nimeni etc.
În cazul străinilor cu care am lucrat, și am lucrat cu parteneri de nationalități diverse, după prezentarea unei idei noi prima reacție nu viza îngroparea proiectului, ci înțelegerea lui. Nu mi se explica de ce n-o să se poată, ci eram întrebat cum mi-am propus să se poată. Ce vreau să fac, când, cu cine, cu ce resurse, în ce etape, de ce ajutor am nevoie etc. Iar apoi, de cele mai multe ori eram încurajat să dau drumul la treabă. Așa merge lumea înainte.
Imaginația și inventivitatea noastră nu au limite când trebuie să descoperim motive pentru care nu. Trebuie să învățăm de undeva cum să folosim resursele astea spectaculoase de creativitate ca să da. E un efort individual, înainte de a fi unul colectiv. Eu îl fac și pot depune mărturie. E nevoie de exercițiu mult și constant. Zilnic. Trebuie ca în mod conștient să îmi reprim înclinația instantanee de demolare și să caut, să creez și să structurez în mine, iar apoi cu interlocutorul, o cale de construcție.
Orice strategie, pentru a avea șanse de succes, trebuie să plece de la un concept bun. Adică în primul rând simplu, ușor de înțeles și de urmat. Nu neapărat ușor de pus în practică dar cel putin ușor de adoptat ca scop. “O țară de nota 10” poate fi un astfel de concept. Perfectibil, de bună seamă, dar cu un punct de plecare fezabil. Sunt convins că se poate face. Bineînțeles că ne putem restructura societatea, instituțiile și modul lor de funcționare și altfel. Dar avem nevoie de simplitate și claritate mai mult decât de orice altceva.
O țară de nota 10 are nevoie de un stat de nota 10 pe care românii să vrea să îl finanțeze și de care să fie mândri. Spiritul nostru antreprenorial poate crea presiunea necesară iar 2010, anul în care statul va avea nevoie de bani mai mult decât oricând, reprezintă o bună oportunitate. Fac această propunere și cu gândul la revoluția de acum 20 de ani. Aș vrea, în memoria celor care și-au dat atunci viața, să facem din România o țară pentru care sacrificiul lor să fi meritat.
P.S.: Am propus acest concept la “Gala Economia în 2010”, o dezbatere organizată de The Money Channel în 17 decembrie la Palatul Bragadiru. Alături de alți câțiva oameni de afaceri, am fost invitat să spun la ce mă aștept și cum cred că ar trebui abordat 2010. Așa cred că ar trebui abordat, cu multă deschidere și îndrăzneală.
2009, decembrie 22 @ 15:15
Atat timp cat Romania alege un presedinte care lasa tara fara guvern pe parcursul celei mai teribile crize din ultima suta de ani, im mandatul caruia Registrul Comertului aproba modificarile firmelor in termen de 12 (douasprezece!!) luni, in care primul ministru declara ca incasarile la buget au scazut in lei cu 6%, fara sa faca diferenta intre incasari nominale vs reale (impactul economic al deprecierii cursului are o amploare de zeci de de miliarde! de euro la nivelui PIB-ului in 2009 fata de 2008,) propunerea ta este binevenita, dar ea poate fi abordata numai la ASE sau la alte institutii de profil, ca un simplu exercitiu de imaginatie.
2009, decembrie 22 @ 15:17
Au trecut 20 de ani !!!
Un filmulet de 8 minute cu imagini inedite.
Pe: http://blog.imperiaonline.me/2009/12/22/au-trecut-20-de-ani/
Totodata intrebari si concluziile mele.
2009, decembrie 22 @ 15:40
Cum?
Aveti un proiect?
Aveti colaboratori specialisti in drept?
Suna bine ce propuneti, insa, ca sa intru in sablon, cu menalitatile noastre nu cred ca se poate.
2009, decembrie 22 @ 16:09
Salve!
Felicitari pentru idee Cosmin!
Imi place mult conceptul si nu vad de ce sa nu facem ceva in sensul asta!
In clipa de fata avem ca punct de plecare un articol reusit – vezi si vreo modalitatea de a transpune in practica viziunea asta?
Daca da, astept cu interes sa aflam cum ne putem apuca de treaba.
Numai bine!
2009, decembrie 22 @ 16:27
Semantica cuvintelor concentreaza personalitatea utilizatorului de cuvant. La fel gramatica propozitiei si/sau a frazei . Arhitectura vorbirii descrie logica, ratiunea si perceptia realului si/sau imaginarului .
Ce faci, cineva intreaba ? Nu fac nimic, cineva raspunde . ‘…după prezentarea unei idei noi prima reacţie nu viza îngroparea proiectului, ci înţelegerea lui…’. Negam intentia, abordarea, nu actiunea daunatoare ! Asta este problema profunda a poporului roman : nu recunoastem raul ! Votam raul mai mic …
2009, decembrie 22 @ 16:27
Si cum vedeti realizabila aceasta idee? Ce vreti să faceti? când? cu cine? cu ce resurse? în ce etape? de ce ajutor aveti nevoie? Eu va incurajez sa puneti ideea in practica.
2009, decembrie 22 @ 16:47
Personal, as lasa regiunea autonoma a secuilor ca experiment pilot, daca tot si-o doresc. Urmarind evolutia, ar putea si restul regiunilor sa ia initiativa.
Parerea mea.
2009, decembrie 22 @ 16:52
Eu cred ca se poate si un punct de pornire ar fi, in opinia mea, reducerea aparatului birocratic.Prea multe ghisee in institutii care de multe ori nu-si justifica existenta.Prea multe organe si aici da-mi voie sa -l citez pe d-l Geoana :un singur organ de control.Spun asta pt.k eu am o firma micuta si pierd mult prea mult timp umbland dupa tot felul de hartii ,iar cand nu fac acest lucru stau la dispozitia diferitelor organe de control sau incerc sa inteleg tot felul de ordonante, legi, norme.Si cand mai am timp de mica mea afacere?Cu toate acestea ma incapatanez sa raman investitor in tara mea, asa cum este ea acum.Sper insa ca lucrurile sa se schimbe si daca pot face ceva in acest sens fii sigur voi face!
2009, decembrie 22 @ 18:57
imi pare bine ca si deschis acest subiect. marele tau avantaj a fost ca ai avut acei parteneri care nu au vrut sa iti ingroape proiectul/le. e foarte greu, nu imposibil, sa gasesti acest tip de interlocutor. eu astept cu mare interes sa vad acei oameni despre care ai vorbit tu …
2009, decembrie 22 @ 21:48
O viziune îndrăzneaţă. Felicitări! Ce ne facem dacă aparatul parazit ne va opune viziunea: 10 prezenţe la ghişeu pentru o singură problemă adminstrativă? Îi opunem şi noi viziunea 1-0: pentru una(1) problemă, zero(0) prezenţe la ghişeu.
Eu însumi sunt într-un război cu statul, şi am pus următoarele clauze conciliatorii:
Sunt dispus să iert statul român, pentru sutele de ore pierdute, şi amintirile amare lăsate de mutrele acre şi dispreţuitoare ale aroganţilor funcţionari, sunt dispus să admit reabilitatea statului român în ochii mei, deîndată ce statul român va respecta următoarele viziuni de orientare a birocratului cu faţa către cetăţean:
1) Niciun cetăţean nu se va prezenta de mai mult de o singură dată la ghişeul vreunei autorităţi aparţinătoare administraţiei de stat, centrale sau locale, pentru rezolvarea unei probleme. Înscrisurile necesare, lipsă la ghişeu, vor fi trimise ulterior via serviciul poştal.
2) A doua chemare la ghişeu echivalează cu o pedeapsă corporală aplicată cetăţeanului, iar funcţionarul responsabil va fi pedepsit.
3) Legile şi normele de aplicare vor fi ajustate în acord cu viziunea de la punctul 1) coroborată cu 2)
4) Nicio problemă ce presupune mai mulţi paşi pentru rezolvare, şi la rezolvarea căreia concură două sau mai multe autorităţi, nu va fi disjunsă, ci se va considera monolit*, iar etapele de rezolvare, şi circuitul documentelor se vor internaliza de către autorităţile în atribuţiile cărora intră rezolvarea problemei.
5) Orice ambiţie, rivalitate, şicană, între două sau mai multe autorităţi ale statului se vor înăbuşi sever, în favoarea cetăţeanului, sub sancţiunea pedepsirii funcţionarilor responsabili de iscarea disfuncţiei.
–––––
* – De exemplu, actualmente, pentru a obţine un paşaport în baza unuia expirat, procedura are mai multe etape, ceea ce presupune prezenţa titularului la consulat, de trei ori pentru o singură problemă. 1800×3=5400Km de umblat, pentru un singur paşaport. Prima etapă este depunerea cererii de identificare a persoanei în ţară, urmată de etapa a doua, depunerea cererii de eliberare a paşaportului, iar a treia etapă este prezenţa la ghişeu pentru primirea paşaportului. Atît cererea de identificare a persoanei (la serviciul de evidenţă a populaţiei) cît şi eliberarea paşaportului (la serviciul de paşapoarte) se fac de către MAI. Actualmente, legea nu permite simultaneitatea sau paralelismul etapelor. Ajustarea legii în sensul viziunii de la punctul 1) ar reduce numărul de prezenţe la ghişeu la două, iar dacă paşaportul va fi trimis prin poştă, la una. QED
2009, decembrie 22 @ 22:44
Bravo Cosmin,
Ma bucura articolul tau, ma bucura pentru ca realizez ca nu sunt singurul care crede in aceleasi valori si idei pe care tu le propui.
Exista o elita intelectuala si antreprenoriala in formare in Romania, grupuri de oameni care cred ca se poate.
Pot sa contribui pentru a sustine afirmatia precedenta cu exemplul personal(nascut intr-o familie saraca intr-o mahala din Ploiesti fara macar apa curenta, la 22 ani conduc afaceri cu iz international si profit de miliarde), dar mai ales cu exemplele altora mult mai realizati.
E foarte important sa existe oameni ca tine, care inspira impartasind idealurile si povestea mai departe. Cu cat mai multi romani o sa descopere „ca se poate”, tara noastra o sa arate mai bine. Tot inainte !
Sarbatori Fericite.
Adrian
„Ai reusit, continua. N-ai reusit, continua.”
2009, decembrie 23 @ 0:34
Frumos titlu: „O tara de nota 10”! Pacat ca este doar un titlu! Cel putin pana acum!
OK Cosmin! Sunt de acord cu tot ce ai afirmat mai sus!
Din pacate au trecut 20 de ani si noi tot nu am ajuns la maturitate.
Totul este posibil, trebuie doar sa ne dorim sa avem acea tara de nota 10. Dar pentru a avea o astfel de tara trebuie sa avem si oameni de nota 10 in fruntea ei. Talente, genii si profesionisti avem, chiar foarte multi, dar nu sunt doriti acolo sus unde se impart „darurile”.
Pentru ce aceasta lupta continua? Cand vor intelege oare politicienii nostri ca aceste lupte nu nasc invingatori ci mai degraba doar invinsi!
Ce pot sa spun Cosmin, mi-ar placea ca ideea sa fie pusa in practica, dar ma tem ca vor mai trece inca 20 de ani, iar noi vom avea aceleasi discutii, ca cele de astazi.
Toate cele bune!
2009, decembrie 23 @ 12:52
– 10% cota unica de impozitare
– 10 zile, termen de judecare a litigiilor comerciale
– 10 minute, timpul maxim de stat la coada la ghiseele administratiei sau timpul maxim in care iti poti plati taxele on-line.
– 10 consilieri in orice consiliu local
– 10 km de autostrada pe saptamana
– 10 luni de gratie fiscala pentru primul start-up
2009, decembrie 23 @ 13:46
…
10 ministere
10 Agentii Nationale
10 ani puscarie pentru furt din avutul statului sau afaceri litigioase cu statul roman
10 autostrazi (macar 🙂 )
10 sarbatori legale
10% TVA pentru alimentele de baza
10% din PIB pentru educatie
2009, decembrie 23 @ 15:34
Optimisti sunteti domnilor 🙂
Pana atunci:
5 ANI de regim Basescian !
Am gasit SOLUTIA !!!
Pe http://www.blog.imperiaonline.me
Totodata:
Ce simtim noi in acest moment cand ne gandim la cei 5 ani care vor urma?
Ce senzatii ne trec noua prin stomac cand ne gandim la intreaga clasa politica?
Ce reactii avem vis a vis de viitorul romanului si al Romaniei?
2009, decembrie 23 @ 16:59
@ ciucuda
Eu simt aceleași senzații pe care le-aș fi avut dacă ar fi urmat ceilalți cinci ani. Senzație de rece. Senzațiile își fac pe deplin efectul. Trec și mă lasă rece.
În liniştea unei dimineţi | Adrian Ciubotaru
2009, decembrie 24 @ 11:19
[…] Andressa a devenit, printre altele, antreprenor. A lansat împreună cu o prietenă un magazin online berry.ro. Succes! Imaginaţia şi inventivitatea noastră nu au limite când trebuie să descoperim motive pentru care nu. Trebuie să învăţăm de undeva cum să folosim resursele astea spectaculoase de creativitate ca să da. [link] […]
2009, decembrie 28 @ 15:25
Eu imi mut cu 1 ianuarie firmele in Cipru, stati voi si platiti taxe aici, sa aiba Nuţi bani la minister!
2009, decembrie 29 @ 10:01
@ Linx
Muți firmele cu tot cu angajați?
2010, ianuarie 2 @ 21:55
Da, cu tot cu angajati. Sunt angajati acum in Cipru, dar lucreaza aici.
2010, ianuarie 3 @ 2:36
O idee revolutionara ca sa ma exprim altfel!
In tara lui nu se poate, dar totul este posibil… trebuie schimbata mentalitatea cetateanului de rand prima data, dupa putem discuta de proiecte sau macar de propuneri.
Dar ceea ce eu nu pot sa inteleg, de ce nu sunt luate in calcul astfel de propuneri de cei de mai sus si a fie analizate si dezbatute la nivel mai inalt, poate lipsa timpului 🙂
O idee buna si poate o simplificare a lucrurilor si pentru noi romanii!
Toate cele bune sa se adune!
2010, ianuarie 10 @ 13:58
Pe timpul blocadei comerciale marine impuse Anglei de catre nazisti, la o sedinta a Consiliului de razboi s-au cerut pareri cu privire la subiect.Un oarecare profesor a sugerat aducerea apei oceanului la temperatura de fierbere pt. a determina submarinele sa iasa la suprafata.La intrebarea , cum sa se faca lucrul acesta, el a raspuns:
-Eu v-am dat ideea, voi gasiti solutia.
Solutia in cazul nostru sta in „flacara violeta” a celor 25000 care detin putere absoluta in Roamnia.Adica de cei care au facut bani din spolierea poporului si nu au nici un plan de plecare.Ramane sa ne facem noi un plan de a-i goni.
2010, ianuarie 11 @ 11:15
Tot ce ramane de facut intr-o tara in care vorba unora „trebuie sa furi ca sa iti iei mancare” este sa incerci sa nu te mai uiti in curtea vecinului si sa incerci sa iti eficientizezi resursele pe care le ai si sa intri in randul celor putini, doar asa mai poti supravietui.
Nu mai vad rostul unor dorinte de a face bine pentru cei multi, cand cei alesi, de cei multi, isi fac bine doar pentru ei!
O tara de nota 10, Romania, se va putea face doar luand totul de la 0, fara a parea pesimist, dar fara o productie in Romania, fara infrastructura, de nici un fel… ce sa faci? un teren de golf pentru cei bogati, macar sa se faca si ala..
2010, ianuarie 11 @ 15:45
Buna,
Precedentele 2 comentarii ma tem ca nu aduc nimic constructiv in discutie ci iau in brate teme clasicizate in tranzitia romineasca – alesii corupti care spoliaza poporul si poporul care este redus la o masa de oameni care ASTEAPTA minuni sa cada din cer….
Din nou acelasi amestec de dezamagire, neputinta si frustrare. Nu cred ca atitudinile astea ne aduc vreun beneficiu! Eu am interpretat materialul lui Cosmin drept un indemn inspre a construi, a te implica, a genera schimbare in jur..Sa ma fi inselat?
@Alex: „Nu mai vad rostul unor dorinte de a face bine pentru cei multi(..)” – nu cred ca pentru dorinta de a face bine pentru societate e nevoie de vreo masurare gen merita sau nu, nu vad vreodata o decizie de felul asta de pus in balanta … Faci asta sau nu, indiferent daca iti iese ceva, vreun rost!..nu vad un program saptaminal cu 3 zile in care sunt un om bun si fac ceva pentru societate si restul de 4 in care decid ca imi iau o vacanta de ignoranta…
Cred in schimb ca este o alegere care tine de valorile care ne ghideaza la nivel individual.Si poate de un indreptar de felul asta am avea nevoie:)
PS Scuze de comentariul lung, m-a starnit opinia precedenta:)
O ţară de nota 10 « Sorin ŞARBA
2010, ianuarie 21 @ 19:56
[…] “Orice strategie, pentru a avea şanse de succes, trebuie să plece de la un concept bun. Adică în primul rând simplu, uşor de înţeles şi de urmat. Nu neapărat uşor de pus în practică dar cel putin uşor de adoptat ca scop. “O ţară de nota 10” poate fi un astfel de concept. … >> Ce-ar fi dacă, la 20 de ani de la revoluţie, ne-am propune să facem din România o ţară de nota 10? Nu doar la figurat, ci şi la propriu. O ţară împărţită în … citeşte mai departe aici […]