Pentru cei mai buni dintre noi
Un titlu care ar putea stârni iritare. Cum adică, există unii între noi care sunt mai buni decât noi înșine? Eu cred că da și mai cred că doar prin ei vom scoate capul la lumină.
Experiențele mele de zi cu zi îmi spun că suntem într-un proces accelerat de deprofesionalizare. Serviciile publice se bazează pe un personal din ce în ce mai slab pregătit și mai prost plătit.
De regres nu e scutit nici mediul privat. Reducerea drastică a costurilor a însemnat, pentru multe companii, eliminarea cheltuielilor cu trainingurile și instruirea angajaților, care mai reușeau să suplinească lipsa de pregătire a proaspeților angajați.
Sursa problemei, sistemul românesc de educație, e într-o stază generalizată, pentru care nu se vede la orizont nicio soluție viabilă. Și totuși, de undeva, trebuie începută reprofesionalizarea. Cea mai rapidă și eficientă cale e să ne folosim de cei mai buni dintre noi: absolvenții români ai universităților străine. Sunt cele mai valoroase creiere pe care le avem (odată ce au trecut de teste foarte drastice la admiterea acolo) și sunt, totodată, și cele mai bine pregătite minți pe care le avem (din moment ce au finalizat un parcurs educațional foarte exigent și competitiv).
Principala problemă pe care cei mai mulți dintre ei o au acum, la întoarcerea în țară, e că România nu știe să-i valorifice. Nu sunt angajați, nu li se oferă șansa de a pune în practică un set de cunoștințe și abilități net superior absolvenților universităților româ nești, iar societății românești nu i se oferă șansa de a beneficia de priceperea și puterea lor de muncă.
Statul român are datoria să oprească aceste pierderi. Conform statisticilor oficiale, la ora actuală, studiază în străinătate aproximativ 50.000 de români. Cum nu toți se întorc, am putea presupune că discuția se poartă despre un număr de absolvenți de ordinul miilor, care s-ar întoarce în România în fiecare an. În acest moment, cred că ei sunt cea mai valoroasă resursă pe care o avem.
Propunerea mea e ca orice companie sau instituție, care angajează un absolvent de studii în străinătate care se întoarce în România în maximum 5 ani de la terminarea studiilor, să beneficieze de scutire la plata impozitului pe salariu, asemănătoare scutirii aplicate acum în cazul specialiștilor în IT.
Măsura aplicată în sectorul IT a dat rezultate și a atras în România cei mai mari jucători din domeniu din lume. Asta a dus la stadiul de performanță o competență locală, care, altminteri, nu s-ar fi putut coagula și exprima.
Cred că trebuie să împingem modelul mai sus, cu repercusiuni mai importante pentru performanța generală a României. În cazul propunerii mele, nu discutăm de o reducere semnificativă în vreun fel a veniturilor bugetare, dar discutăm de un aport cert de profesionalism și competență de care România are nevoie acum mai mult decât de orice altceva.
Mulți angajatori se feresc de absolvenții români din străinătate, care aplică pentru joburi în România, deoarece se tem de așteptările lor salariale mai mari decât cele de pe piața locală. Însă e foarte firesc să fie așa. Un absolvent de Harvard sau de INSEAD are tot dreptul să ceară un salariu mai mare decât un absolvent de ASE. Interesul României ar fi ca absolventul de Harvard să poată obține acel salariu în România și nu în altă țară. România a investit în copilul și elevul cu pricina, ar trebui să fie în stare să implementeze un sistem prin care să poată beneficia de rezultatele educației lui superioare.
E adevărat că suntem într-o perioadă de austeritate și de tăieri de costuri aproape cu orice preț. Zic „aproape“, pentru că n-ar trebui să cădem într-o capcană. Nicio entitate economică n-a revenit vreodată la performanță doar prin reducerea costurilor. Ea e doar un mijloc, nu un scop. Pentru ca durerile pe care le creează să nu fie în zadar, reducerea costurilor trebuie făcută în paralel cu atragerea resurselor care să genereze valoare adăugată în viitorul apropiat.
Cea mai importantă valoare de care România are nevoie azi e aceea adăugată de absolvenții români din străinătate. Ei sunt ce are România acum mai bun. Dacă guvernanților le-a mai rămas vreo urmă de inspirație netăiată din fișa postului, către ei ar trebui să-și îndrepte atenția și inițiativa legislativă.
(Articol apărut în numărul din 10 august al Revistei 22)
2010, august 10 @ 14:23
Ai fi surprins, Cosmin, sa afli ce gandesc „cei mai valorosi dintre noi” – conform definitiei tale – despre Romania si a profesa in Romania.
Exista mai multe opinii, si eu voi sublinia doua extreme: prima: da, a te intoarce in Romania, pentru ca e o tara plina de oportunitati, unde evolutia este rapida – si daca esti valoros – te vei face remarcat foarte usor si ai ocazia de a schimba in bine tara incepand cu interiorul perimetrului tau; asta si sugerezi tu ca ar trebui sa faca acesti tineri pentru a ridica Romania;
A doua varianta – a doua extrema – este urmatoarea: Romania este o tara absolut inapoiata, plina de prosti, exclusiv corupta, de care eu, unul dintre „cei mai valorosi” dintre voi – vreau sa scap odata, mergand in strainatate, unde toti ma asteapta cu bratele deschise si unde… da!.. curge lapte si miere!
…
Sunt o tanara absolventa – si nu a unei universitati din strainatate, ceea ce pe mine nu ma face mai putin valoroasa – si am cunoscut multi, multi tineri care, plecand la studii in exterior, afirmau ca motiv principal ce-a de-a doua varianta expusa mai sus.
Cu astfel de tineri – nu vom ajunge nicaieri. Imi pare rau pentru ei ca au crescut in medii care le-au format astfel de perceptii asupra realitatii, insa imi pare si mai rau pentru noi ca ei, „valorosii”, nu sunt suficient de „deschisi la minte” ca sa-si nuanteze impresiile, si sa vada oportunitatile.
Si, in lumina ultimei precizari pe care am facut-o – nici nu avem nevoie de acei oameni, oricat de valorosi, care nu vad oportunitatile pe care le ofera aceasta tara si nu ar fi capabili sa dezvolte aceasta societate precum un „mai putin valoros”, insa care apreciaza ceea ce ofera actualul mediu economic si social.
In concluzie, imi pare tare rau ca acest articol, de altfel foarte incurajator, recomanda evaluarea „cel mai valoros”/”restul” in functie de tara in care ai studiat, cu atat mai mult, cu cat, acei absolventi valorosi, de prea multe ori, desconsidera profund posibilitatea ca ei sa faca ceva pentru ei insisi si societatea romaneasca in acelasi timp.
2010, august 10 @ 15:12
@Bianca. N-aş fi aşa surprins :). Îmi pare rău dacă te-a iritat abordarea mea. Cum ziceam şi în deschiderea articolului, mi-am asumat acest risc. Nu din dorinţa de a ofensa pe cineva (nici eu nu am studii in străinătate), ci din nevoia de a trage un semnal de alarmă, pentru a recupera ce se poate recupera. Cei care nu-şi doresc să revină sunt buni plecaţi, eu mi-aş dori însă să-i putem primi pe cei care-şi doresc să revină şi să pună aici în practică lucrurile valoroase pe care le-au învăţat acolo.
2010, august 10 @ 15:15
Poate societatea romaneasca este pur si simplu la un nivel de dezvoltare la care nu are ce face cu oameni foarte bine pregatiti. Daca noi suntem la nivel de cocioaba si avem nevoie de cineva care sa varuiasca, poate nu e nevoie (si nici nu avem posibilitatea materiala) sa angajam un pictor de catedrale.
Pentru multi dintre absolventii de studii aplicate (business, finante, inginerie, arhitectura) din strainatate nu exista oportunitati in Romania pentru ca piata nu reclama inca servicii atat de elaborate precum au invatat ei sa ofere. Cu atat mai mult daca vorbim de studii teoretice (stiinte sociale, stiinte naturale), pentru ca in Romania cercetarea este ca si inexistenta.
De acord ca niste stimulente financiare din partea statului ar putea face mai multi pictori sa considere cativa ani de zugravit, dar nu mi se pare o solutie sustenabila.
2010, august 10 @ 15:36
@Laur. Poate că atunci când au apărut, pictorii de catedrale se trăgeau din părinţi zugravi. Eu nu zic că asta e o soluţie posibilă şi dezirabilă în fiecare caz, dar cred că trebuie început de undeva, iar recuperarea cât mai multor oameni bine instruiţi, în orice domeniu, e cel mai bun început.
2010, august 10 @ 15:44
Mie mi se pare o idee buna, constructiva, care poate reprezenta o incurajare reala pentru companii.
Cred ca ar fi pacat sa ramina doar la stadiul de idee.. Cosmin, ai in minte vreo varianta pentru a promova ideea asta catre cei care ar putea-o transforma in lege?
In opinia mea ar fi utila redactarea ideii sub forma unor articole de lege, crearea unui material de promovare si derularea unei campanii de lobby/presiune publica.
Sunt convins ca asociatii precum GRSP (Global Romanian Students and Young Professionals Society http://www.grspsociety.org/) sau LSRS (Liga Studentilor Romini din Strainatate http://www.lsrs.ro/) s-ar oferi sa sprijine o astfel de initiativa.
As fi tare bucuros sa vad un „follow-up” !
2010, august 10 @ 15:55
@Iulian. N-am imaginat o promovare a ideii pentru că domeniul e între preocupările unde pot clama doar interes, nu şi competenţă. Dacă însă, vreo organizaţie din domeniu vrea să avanseze cu propunerea, ajut cu bucurie la punerea ei în practică.
2010, august 10 @ 18:29
frumoasa idee, nu zic nu… ce nu-mi place este ca se ajunge din nou la clase favorizate la nivel de politica de stat; nu stiu, chiar e corect ca daca azi ne lipsesc teribil cintaretzii din fluier sa spunem, sa nu le mai impozitam onorariile? eu cred ca cintaretzii la fluier sint oricum platiti mai bine daca sint asa de in high demand…
si, apropos, lucrez in IT si sincer nu m-am simtit niciodata incintat ca sint scutit de impozit… in ce priveste facultatea pe afara, pe la mijlocul anilor 90, cind am terminat eu scoala in RO, era aproape imposibil de gasit o bursa pe afara, daca nu erai cumva chiar baiatul ministrului de finante ca unul dintre colegii mei; daca nu erai, nu prea plecai decit pe cont propriu; sa nu crezi ca ma pling de ceva cu asta, comparativ cu generatiile anterioare am avut o viata foarte usoara…
cit despre calitatea absolventilor de invatamint din strainatate, permite-mi sa am dubii… si in privinta romanilor si a autohtonilor; lucrez de mai bine de 10 ani „afara”, ultimii ani in State, si am intilnit oameni de tot felul: absolventi superb pregatiti, oameni cu experienta care nu au habar de nici unele, manageri desavirsiti si directori numai cu liceul… nu stiu daca o patalama de Harvard sau INSEAD chiar are vreo valoare, valoare are omul din spatele ei; e pur si simplu pacat sa generalizam, ba chiar sa cerem privilegii speciale la nivel de masa
2010, august 11 @ 1:10
buna ideea si poate ca ar merge extinsa mai departe de criteriul nationalitatii. exista un top 500 universitati din lume? exista. atunci orice absolvent al oricareia dintre aceste universitati sa fie scutit de impozit. poate ca asa va primi un branci si politehnica pt a face mai mult decat face 🙂
2010, august 11 @ 9:45
Cosmin, sunt de acord cu tine ca avem o resursa pe care nu o folosim suficient de bine si, chiar pentru cei care s-au decis sa revina, nu incercam sa sustinem decizia lor, ci mai degraba sa ii convingem prin atitudinea noastra de faptul ca nu au ce cauta aici.
M-am intrebat de multe ori daca raceala cu care unii dintre ei sunt primiti nu are cumva legatura cu propriile frustrari ale celor care au ramas si poate simt ca au dus greul unei perioade in care ceilalti s-au bucurat de lucruri mult mai bune. Inca nu sunt convinsa ca nu este asa, iar comentariile de mai sus imi dau cateva motive sa consider ca am dreptate.
Trecand mai departe de diplomele obtinute acolo si cat de sustenabila este valoarea acestora (pe care eu personal le consider valoroase), si de discriminarile potentiale care ar putea veni din oferirea unor facilitati acestora pentru intoarcerea acasa, cred ca ignoram alte mari avantaje pe care le-ar avea intoarcerea lor.
Primul ar fi faptul ca societatea in care au trait cativa ani are cu siguranta un grad de normalitate si civilizatie care ne-ar prinde bine si noua, si pe care ei ar putea sa il astepte si aici, astfel putand ajuta la formarea unei mase critice care poate genera o schimbare. Al doilea este legat de ideile noi pe care le-ar putea aduce pe piata, venind din piete evoluate atat social cat si economic, au vazut la lucru modele la care poate noi nici nu ne-am gandit si nu am avea idee cum sa le implementam.
Iar al treilea ar fi acela al increderii partenerilor straini in competentele lor, pentru ca inteleg mai bine si pot evalua corect greutatea diplomelor obtinute, si stiu ca faptul ca au trait acolo le asigura un nivel de intelegere mai bun al asteptarilor si abordarii unui investitor strain intr-o piata cum e Romania.
Cred ca mai sunt multe argumente favorabile ideii, iar ideea propusa de tine mi se pare indrazneata si foarte utila. M-as bucura sa vad ca suntem mai multi cei care considera ca ei merita macar o mana de ajutor in a se intoarce. Mai ales pentru cei care s-au decis deja, pentru ca stiu suficient de multe situatii si oameni care vor sa vina si gasesc mult prea multe usi inchise sau indiferenta.
2010, august 11 @ 12:09
Salut, Cosmine!
Mă îndoiesc de eficacitatea întoarcerii absolvenţilor de afară. Un sistem bazat pe contraselecţie îi va respinge. Dar, iată, fac abstracţie de repulsia funciară a sistemului faţă de competenţă. Rămîne o a doua barieră, ce ţine de fundamentele dreptului.
La ora actuală, precedentul juridic, precedentul procedural administrativ nu sunt considerate izvor de drept. Legislativul şi executivul (un legislativ mai mic) hotărăsc anticipativ toate detaliile procedurale. Ele leagă de mîini şi de picioare orice funcţionar, impunînd legea şi normele ei de aplicare, drept unic izvor de drept. Orice abatere de la norme, în sensul producerii efectului prescris de lege, este considerat delict şi se pedepseşte. Într-o paradigmă atît de rigidă, de punitivă şi de pasivantă, îţi dai seama, orice supercompetent va fi paralizat.
Aşadar, schimbarea totală a viziunii despre statul de drept este calea. Dacă vrei detalii, poţi intra aici.
2010, august 11 @ 12:30
Subscriu partial la primul comentariu. Afirmatia „Sunt cele mai valoroase creiere pe care le avem” este profund eronata si jignitoare, indiferent de ce abordare zici tu ca ai ales pentru articol, si discrediteaza cam tot ce zici mai departe. Daca pui problema intoarceri, ar fi mai util sa se intoarca dupa 5 ani petrecuti acolo dupa facultate, sa invete si ceva practic. Si chestia cu salariu este ca depinde si de situatia economica,de cat poate produce angajatul pentru o companie, nu doar de diploma.
2010, august 11 @ 15:28
Am un amic „întors”. S-a întors la Stat. Și fiindcă se stătea, nu neapărat că nu ar fi avut ce face ci pentru că nimeni nu pricepea de ce are atâta elan, și fiindcă dăduse de viața dulce a plecat de la Stat la Big4, unde în zece ani a ajuns partener.
Cred în discriminarea pozitivă. Are plusuri și minusuri. Unul dintre plusurile de care are România nevoie este acela că generează elite.
Despre cei care nu-și găsesc locul |
2010, august 12 @ 12:22
[…] Cosmin Alexandru, punctând un adevăr care lovește too close to home, în cazul meu: Sursa problemei, sistemul românesc de educaţie, e într-o stază generalizată, pentru care nu se vede la orizont nicio soluţie viabilă. Şi totuşi, de undeva, trebuie începută reprofesionalizarea. Cea mai rapidă şi eficientă cale e să ne folosim de cei mai buni dintre noi: absolvenţii români ai universităţilor străine. Sunt cele mai valoroase creiere pe care le avem (odată ce au trecut de teste foarte drastice la admiterea acolo) şi sunt, totodată, şi cele mai bine pregătite minţi pe care le avem (din moment ce au finalizat un parcurs educaţional foarte exigent şi competitiv). […]
2010, august 13 @ 15:07
Cat de eficienta este solutia propusa de Cosmin nu o putem afla decat aplicand-o.
Evident ca pentru asta este necesar a fi promovata si asumata de mediul politic.
Ei aici e aici.
Am mari rezerve deoarece in cativa ani si cei din aceasta zona politica ar simti la nivel personal impactul unei astfel de masuri – vin baietii inteligenti si ne dau la o parte – o sa zica multi din cei ajunsi in functii importante prin slugarnicie si pupincurism tipic politichiei noastre. Asa ca o vor bloca spre o aplicare reala si corecta. Parerea mea.
Numai piata si realitatile romanesti o pot valida. Piata deci tara ar avea nevoie, dar realitatile noastre sunt cam gri spre negru ca sa nu zic mucegaite si semne de schimbare nu vad.
Personal sunt pentru o astfel de solutie insa dublata de multe altele care sa ajute aceasta infuzie de persoane cu un nivel ridicat de pregatire profesionala sa isi spuna cu adevarat cuvantul in societatea noastra.
Consider ca am avea nevoie de o asa masura dar ne lipseste coeziunea si unitatea – déjà specifice Romaniei si atata timp cat alde Dan Diaconescu intra in scena politica si devine personaj supapa pentru tot felul de lenesi, incapabili si teoreticieni de carton – (a se citi metoda Cojocaru – care este o utopie si un kitch economic) – aceasta tara poate sa aduca toti romanii care au studiat la universitati importante din Vest ca tot degeaba – pierdem inca cel putin 2-3 cicluri electorale – 8-12 ani timp in care altii atrag investitii devin si mai eficienti aduc si mai multa plus valoare in economiile lor si noi vom sta tot cu manuta intinsa spre vest sau poate est si vom spera ca poate la anul ne va fi mai bine.
Iluzii…tipic romanesti.
Revenind la subiect – E necesara o astfel de masura numai dublata de multe altele. Pentru ca Romania merita o noua sansa ! Nu Romania partidelor de azi, liderilor mascarici promovati de televiziuni si vedetelor de taraba.
Oare noi ca indivizi suntem in stare sa ne-o acordam ?
Ei asta cred e problema principala…
Ca tot suntem aici si comentam articolul sau – Cosmin este un om extrem de capabil si necesar pentru o primenire a clasei politice insa el nu mai doreste sa intre in acest joc. Pentru el poate e mai bine asa, pentru noi ceilalti…NU.
Din pacate ca el sunt multi si tot din pacate ramanand in acelasi tip de joc politico-economic de dambovita nu vom putea emite pretentii ca natie mai mult decat acum.
Cat timp ne vom exprima ideile si gandurile bune doar pe forumuri si in intalniri amicale de salon, DD si altii ca el vor promova iluzii si vom trai ca tara intr-o vesnica confuzie, iar zecile de mii de absolventii de universitati si scoli serioase vor alege evident sa ramana in vest sau aiurea, numai in Romania sa revina nu.
2010, august 14 @ 14:27
Ce bine le zici, conashule. Mi-a mers la inima. Dar eu nu cred ca se poate, fiindca ar fi nevoie sa concure grupurile de decizie si cele de implementare, mai ales autoritatzile si institutziile statului – si ele sint cele pe care le vedem si fara shansa, pe termen mediu, sa se schimbe profund.
Asha ca, la fel ca in alt moment de mare referintza al relatziei noastre, itzi repet acelashi text: you are overoptimistic; itzi trebuie mai mult realism. Ideea, insa, e minunata si corecta. Practica ne maninca.
Si mi-a placut foarte mult sa te vad la Budapesta, traind satisfactziile indubitabile ale downshifting-ului. Brava!
2010, august 17 @ 23:48
Idee buna Cosmin. Sunt absolvent al UTBv si recunosc nivelul scazut cunostintelor dobandite.
Un singur lucru ma ingrijoreaza. Este oare mai putin priceput un absovent roman, un bursier, decat o beizadea tinuta in brate de parinti timp de 8-9 ani la o universitate straina?