Topul
A apărut azi topul de care vorbeam în articolul anterior. Topul celor mai admirate branduri personale de antreprenori români. Rezultatele, dată fiind natura de nișă educată a eșantionului, sunt relevante pentru impactul puternic pe care mass-media tabloidă îl are asupra tuturor segmentelor sociale. Ne place sau nu, modelele societății se vor forma din ce în ce mai mult din și prin presa/emisiunile/site-urile tabloide.
Pentru cei care vor ceva mai mult de la spațiul public, asta va fi o provocare redutabilă. Pentru cei care vor să își vadă numai de afacerile lor, va fi doar un inconvenient secundar.
2010, noiembrie 16 @ 0:17
Trist top. IT-istii anilor ’90, care produceau soft in garsoniere si il vindeau in America, intercalati timid printre rechinii Securitatii. Si din pacate nu este un top al averii ci al credibilitatii in randul publicului educat. Ce sa-i faci, faptul ca oamenii astia sunt in libertate si sunt chiar foarte bogati ii face sa fie luati drept modele, sa creeze emuli. Pacat ca multi din oamenii care isi castiga painea cinstit prin multinationale aspira sa ajunga ca unii din acest top, care si-au cladit „imperiul” prin politie politica si prin privilegii in relatia cu statul.
2010, noiembrie 16 @ 9:24
Mi se pare problematic să faci o cercetare asupra unui concept care e neclar in grupul in care faci cercetarea. Inainte de top-ul de mai sus trebuia sa vedem ce inteleg cei intrebati prin „brand personal”. Eu as fi bucuros sa existe o discutie care sa clarifice conceptul, mai ales ca si eu am dificultati serioase in a-l intelege.
Am sa ma explic foarte scurt: La origine, marca (brand-ul), e un mecanism de individualizare si personalizare a produselor, o necesitate rezultata din trecerea la productia si consumul de masa si disparitia fizica a vinzatorului din procesul de vinzare. Inainte luai unt de la producator, aveai incredere in el, il cunosteai personal. Acum transferi increderea unei marci. Nu intimplator multe din primele marci erau nume de familie. In esenta e vorba de antropomorfizarea produsului. Ori, daca vorbim de „brand personal”, vorbim de un proces de transfer invers, de la un produs antropomorfizat catre un om. Ori asta e pur si simplu ceea ce numim „reputatie”, la fel cum se chema si inainte sa o transferam catre produs. „Brandul personal” e prin insasi constructia lui confuz, rezultatul unei „duble metafore” in sensuri opuse. Sau nu?
2010, noiembrie 16 @ 9:38
@ Cosmin.
Auzi, daca a ajuns un gunoier cu taraf etno pe locul intii, Vive la France cit mai repede!
2010, noiembrie 16 @ 9:59
@Florin. Nu-mi pare ca e o problema de concept. Respondentii n-au fost intrebati explicit ce brand personal admira cel mai mult. Ei doar au dat scoruri individuale pe cele 3 criterii din tabel (notorietate, performanta si carisma). Apoi ele au fost agregate in scoruri de brand personal. Iar cele 3 criterii mi se par concepte suficient de clare. Ele depind insa, foarte strans, de felul in care persoanele din top vor/stiu/pot sa comunice public. Devin modele cei care comunica mai bine, mai frecvent si mai pe intelesul publicului. Iar nivelul mediu de intelegere al publicului de la noi coboara constant. Asta e provocarea de care ziceam in articolul asta.
2010, noiembrie 16 @ 10:23
OK, am inteles. In articolul anterior aveai formulate 2 intrebari care foloseau explicit sintagma „brand personal”. Oricum, indoielile mele asupra termenului ramin:)
2010, noiembrie 16 @ 10:42
Da, eu nu faceam chiar o cercetare, ci intrebam niste prieteni 🙂
2010, noiembrie 16 @ 11:03
Interesant cum fratii negoita au un singur brand :-). Pentru prima data cand intalnesc brandul personal comun…
2010, noiembrie 16 @ 11:25
Dupa cum citesc eu tabelul, e mai degraba un top de notorietate. Nu inteleg cum au fost calculate scorurile, dar e clar ca pentru cei cu notorietate, celelalte atribute sunt neimportante ca pondere. Din perspectiva asta nu e chiar asa de tragic si nici chiar asa de neasteptat. Nu e un top al celor admirati ci al celor cunoscuti…
2010, noiembrie 16 @ 11:43
Domnule, e ceva in neregula cu topul asta. Adica, pe de o parte vorbim de notorietate (Adrian S.) si de media tabloida (Cosmin), iar pe de alta avem acolo personaje care au o prezenta extrem de subtire in mass media, tabloida sau nu. Poate ma lamureste cineva de ce avem acolo pe Enoiu, Schrotter si Catarama, oameni de care nu-mi amintesc sa fi fost in atentia tabloidelor sau televiziunilor in ultimii ani. E totusi un top al modelelor de urmat, asa cum apar ele „gulerelor albe”. Numai ca pozitia in top nu prea e colerata consistent cu prezenta in mass media, tabloida sau nu. Enoiu e, probabil, ca si Irina Schrotter, foarte vizibil in mediul corporatist, nu la TV.
In ansamblu eu vad ca sint admirati „descurcaretii” si „baietii destepti”, iar asta chiar nu ma surprinde. Faptul ca Prigoana si Voiculescu deschid lista, da de fapt cheia citirii topului.
2010, noiembrie 16 @ 11:44
@ Adi. Da si nu. Daca citesti doar coloana de performanta poti constata ca Irina Schrotter sau Catarama sunt perceputi ca avand o performanta de 5-6 ori mai mare decat a lui Talpes, Valvis sau Radu Georgescu. Asta e destul de neasteptat, cu iz de tragic…
2010, noiembrie 16 @ 11:49
@Florin. Nu prea citesti presa tabloida :). Da un google pe Bogdan Enoiu, Schrotter sau Catarama si mergi la imagini. Si ne lamurim cate sunt din mediul „corporatist”.
2010, noiembrie 16 @ 12:00
@Cosmin: E drept:) Dar am dat search pentru Enoiu. Raportul aparitii presa specializata / tabloide e clar in favoarea primului. Nu stiu daca e relevant topul pe care-l faci la imagini, mi se pare mai relevant topul search-ului. E aproape firesc ca pozele mondene sa fie in capul listei, chiar daca majoritatea rezultatelor de search nu sint mondene deloc.
Chiar daca eu nu citesc tabloidele, stiu ca adevaratele „personalitati” tabloide razbat in media mainstream, care are rubrici dedicate (precum hotnews). Prigoana e acolo, Catarama Schrotter si Enoiu, nu.
2010, noiembrie 16 @ 12:08
@Cosmin. Asta-i drept. Deși tot nu înțeleg cum dracului e făcut clasamentul și cum măsoară factorii ăia. Dacă citesc numai coloana de performanță sentimentul pe care îl am e că lumea apreciază mai degrabă pe cei care au știut să se descurce mai mult decât pe cei care chiar au construit ceva. Tragic, într-adevăr.
2010, noiembrie 16 @ 12:21
@Adi. Am avut discutia asta si la conferinta Biz, unde era si Valvis, care s-a atacat cand s-a vazut depasit la performanta de astfel de nume. Cheia explicatiei nu sta insa in calitatea performantei, ci a comunicarii ei. Scorurile nu sunt pentru performanta (in cifre), ci pentru performanta perceputa. Adica pentru felul in care performanta a ajuns la public. La acest public, cel putin. Aici mi se pare ca ar fi ceva de invatat, cum am zis insa, doar pentru cei pentru care spatiul public are vreo relevanta. Valvis ne-a tinut o lectie despre cum nu e bine pentru un antreprenor sa-si construiasca un brand personal. Prigoana ne-a povestit ca lui ii place notorietatea. Iaca topul, voilà modele.
2010, noiembrie 16 @ 12:44
Sigur, e clar că e făcut după percepții. Și e clar că publicul nu poate să te perceapă bine dacă nu comunici. E dreptul tău să nu o faci, e oarecum ciudat să te ataci după aia. Însă mesajul rămâne, că modelele noastre sunt futute complet. Indiferent de cât de mult comunică cineva ca Prigoană, nu văd unghiul din care cineva îl poate considera mai valoros decât pe Talpeș de un exemplu.
2010, noiembrie 16 @ 12:54
Si totusi, unghiul exista. El pleaca probabil dintr-un loc in care ai sapat mult, si singur si cu HS – ce (mai) inseamna azi valoare si valoros pentru diferite publicuri din Romania.
2010, noiembrie 17 @ 11:17
@all – poate acest top va da un impuls, ca sa numesc eufemistic actiunea necesara, distinsilor domni si doamne care doresc o pozitionare mai buna, sa accepte si sa aiba incredere intr-un consilier de imagine profesionist, documentat si desigur bine platit. pentru ca de multe ori oameni de afaceri valorosi ori sunt atat de orgoliosi incat nu accepta niciun alt punct de vedere referitor la cum ar trebui sa comunice atunci cand apar/sunt expusi public ori au un ‘sfatuitor’ prost (mama, sora, sotie, un prieten vechi care ‘stie’). si de aici decalajul dintre cum se vad ei pe ei si cum sunt pozitionati de public.
2010, noiembrie 17 @ 23:34
Iata o coincidenta remarcabila: http://www.kamikazeonline.ro/2010/11/prigoana-l-bate-pe-felix/
2010, noiembrie 20 @ 0:47
Este sincer patetic sa vad pe Prigoana pe locul 1. Daca intrebam lumea sunt sigur ca nici macar nu au habar cu ce se ocupa Prigoana. De locul 2 stiu toti dar Prigoana? Sincer acuma!
2010, noiembrie 20 @ 13:44
Eșantionarea este interesanta.
„eşantion de 200 de persoane, reprezentativ la nivelul populaţiei Bucureştiului pentru segmentul cu vârsta cuprinsă între 25-40 ani, venituri mari, educaţie superioară, “gulere albe”, care lucrează în companii mulţinationale sau în firme active în mediul de business.”
De ce 25 – 40 (sic) de ani și nu 45 sau 35 sau 50?
Ce-o fi însemnând venituri mari?
De ce numai București? Apar în clasament destule nume din țară.
Informațiile sunt utile dar mi-e greu să înțeleg care este scopul. Pentru mine e mai mult decât aflare în treaba.
Noi să fim sănătoși!
2010, noiembrie 20 @ 13:50
Penultimul rând a se citi fără „decât”.
2010, noiembrie 20 @ 13:51
@Roman. Despre motivele alegerii esantionului te pot lamuri fie Revista Biz, fie agentia de cercetare. In mod obisnuit toate criteriile se subsumeaza aceluia al relevantei. Probabil ca pentru cei doi initiatori ai topului, acest esantion e cel mai relevant pentru scopul lor.