Îmi pare rău
Traian Băsescu a declarat, recent, că nu e adeptul privatizării Poștei Române sau a CFR. Îmi pare rău. Mi-aș fi dorit să fie adeptul normalizării unor servicii din epoca de piatră. Și mi-aș mai fi dorit ca președintele să decidă ce fel de adept e după ce face o călătorie incognito cu trenul (rapid ori accelerat, n-am pretenții exagerate) sau o vizită la sediul Poștei de lângă Hala Traian. Eu le-am făcut pe amândouă și sunt adeptul privatizării rapide, pe un leu, a ambelor fosile.
Am călătorit de curând cu trenul, cu niște prieteni, de la București la Brașov și înapoi. Prima impresie, în Gara de Nord, a fost un pic șocantă. Paza la intrarea pe peron era extrem de strictă. Nu trecea nimeni fără bilet. Pe moment, m-am bucurat, m-am simțit ceva mai în siguranță. Siguranța a durat, însă, doar până ne-am instalat în vagon, unde se perindau nestingheriți cerșetori, vânzători, „muți“ cu bilețele și brelocuri, pe care nu părea să-i fi controlat nimeni, niciodată. Erau ca la ei acasă. După ce trenul a plecat, am fost și martorii unei minuni. Un olog, care a trecut prin vagon tânguindu-se și târându-se pe jos, a revenit după câteva minute, alergând din sens opus de frica controlorilor. Care controlori au apărut agale și tacticoși. Și, pe măsură ce avansau în vagon, amuțeam de uimire. Vagonul era împărțit în două rânduri de scaune: unul pe o parte, cu un șir de locuri, altul pe cealaltă parte, cu două șiruri de locuri. Controlorii erau doi, arătau de parcă dormiseră în șanț și își împărțiseră munca judicios – unul composta biletele pe dreapta, iar celălalt biletele pe stânga.
Noi, cârcotași cu apucături corporatiste, n-am putut să nu ne întrebăm filosofic: decât doi controlori care arată ca dracu’ și compostează ori pe stânga, ori pe dreapta, nu mai bine unul singur care să arate ca lumea și să composteze și pe stânga, și pe dreapta?
Genul ăsta de întrebări existențiale nu va apărea niciodată în mintea CFR de stat. De compostat. Nu pare să preocupe CFR nici faptul că un călător nu știe ce cumpără, când cumpără bilet. Poți nimeri în vagoane de clasa întâi compartimentate sau necompartimentate, cu prize sau fără, în bună stare sau jalnice, ba chiar (mi s-a întâmplat la ultima călătorie), care arată mult mai rău decât cele de clasa a doua.
Iar ca o ultimă lămurire pentru oricine vrea să decidă dacă e sau nu adeptul privatizării, recomand o vizită în gara Ploiești Sud. Peroanele arată ca din al doilea război mondial, undeva pe linia frontului, iar sala gării e un azil supradimensionat pentru câini și persoane fără adăpost, arătând și mirosind în consecință.
Probabil că unele lucruri s-au îmbunătățit față de CFR de acum 20 de ani. Dar ele s-au înrăutățit notabil față de orice companie de transport feroviar din Europa de azi. Am călătorit recent cu trenul de la Bruxelles la Paris într-o oră și un sfert. Aproximativ aceeași distanță, de la București la Brașov, durează trei ore și jumătate.
Dacă președintele țării nu e adeptul privatizării CFR, înseamnă că el nu e adeptul modernizării CFR. Statul român nu poate (prin asta înțeleg că nici nu știe, nici nu vrea) să organizeze și să conducă o companie în mod eficient. Și nu e vorba de bani. Oricâți bani ar avea, statul nostru nu-i poate transforma în produse sau servicii de bună calitate.
O dovadă în plus pentru concluzia asta e și Poșta Română, altă perlă a aparatului de partid și de stat. Zeci de milioane de euro pe an sifonate pe contracte de IT, dotări sau consultanță pentru băgare de seamă și privitul în altă parte au făcut dintr-un monopol absolut, cu șanse considerabile de a domina piața, o instituție la care apelezi doar dacă n-ai încotro.
România n-a făcut încă pasul cel mare. Acela în care de administrarea treburilor țării să se ocupe oameni care au administrat cu succes ceva în piața liberă. Care înțeleg lucrurile simple pe care se bazează eficiența și performanța. Dacă politicienii români nu vor reuși să înțeleagă rapid măcar pe unul dintre ele, acela că o economie competitivă nu e posibilă în lipsa capacității de a transporta rapid și flexibil mărfuri și persoane, o să rămânem doar adepții vorbelor goale. Și nu mă refer aici la transportul prin vamă, care înțeleg că merge uns…
(Articol apărut în numărul din 15 februarie al Revistei 22)
2011, februarie 16 @ 15:10
Si mie imi pare rau dar aici eu cred ca gresiti. Daca s-ar privatiza fie Posta Romana, fie CFR le-as cumpara eu si nu pe un leu ci pe 100.000 sa zicem. Fiecare! Apoi as suspenda activitatea si as vinde activele. M-as umple de bani.
Nu asta e solutia caci Romania ar pierde imens asa cum a pierdut mai din orice privatizare. Asa cum solutia nu e neaparat ca de “administrarea treburilor ţării să se ocupe oameni care au administrat cu succes ceva în piaţa liberă”. Credeti de exemplu ca pentru a evacua din gari aurolacii, vanzatorii ambulanti si cainii iti trebuie cine stie ce pregatire?! Nu, doar bun simt! Solutia e sa existe profesionalism si raspundere. Managerul sa fie cointeresat si sa raspunda pentru ce are de facut. Sunt sigur ca exista oameni care ar putea sa puna pe picioare cele doua companii dar trebuie sa fie bine platiti si sa existe un “contract de management” care trebuie urmarit pentru a fi respectat. Altfel e mult mai usor sa dai niste tunuri ici colo si sa lasi lucrurile sa mearga de la sine. Baaaa…. cel putin cu Posta Romana tare mi-e ca prabusirea companiei e intentionata asa cum a fost cu multe altele pentru a fi cumparata cat mai ieftin.
2011, februarie 16 @ 15:52
Nu cred în privatizarea totală a serviciilor publice enumerate. Ca un mic exemplu, plătiţi azi mai mult pentru apă de robinet la fel de cafenie ca acum 20 de ani. În schimb, compania de apă poate acumula datorii oricît de mari, şi poate astfel căpuşa la fel de uşor bugetul local/ guvernamental (precum Renel o face) cu deosebirea că statul cocoloşeşte o entitate privată.
La privatizare, Poşta Japoneză avea un capital de 3,4 mii de miliarde de dolari. Cele două divizii financiare (economiile poştale şi asigurările poştale) ţineau în viaţă divizia de mesagerie, singura care producea mai puţin decît consuma.
După privatizare, singura deosebire e că datoriile diviziei de mesagerie sunt exprimate ceva mai răspicat, în rubrică separată, iar sindicatelor li s-a permis să fie mai colţoase*, fără ca asta să ducă la o siguranţă mai mare a locului de muncă.
Deşi are echivalentul a aproape 4 md. dolari datorie, Poşta nu s-a sfiit să achiziţioneze un concurent privat (Pelikan Bin) amînînd astfel o prăbuşire zgomotoasă a „pelikanului”. Oare din ce bani o fi achiziţionat-o?
Actualmente, obligaţiile personalului poştei sunt mai mari decît înainte.
Tocmai am primit un colet refrigerat. Înăuntru sunt alimente. Scoici scalop vii. Din Hokkaido. Expeditorul sunt tot eu. Vi se pare ciudat? „Misterul” este că soţia mea, angajat al poştei, are normă de vînzări. Iar pentru asta, ia catalogul şi, de cîteva ori pe lună, comandă te miri ce. Ca să-şi facă norma.
Altfel, văzută dinafară, de la privatizare încoace, nu se văd îmbunătăţiri, deoarece nu prea mai e loc de mai bine. Un plic jurnalizat ajunge în mai puţin de 24 de ore la distanţa de 1000Km. Ajungea şi înainte, ajunge şi după privatizare tot în acelaşi interval de timp.
E de notat că Poşta nu are încă un regim complet privat. Iar asta, dintr-un motiv cît se poate de practic. Pe lîngă mesageria curentă, Poşta este singurul agent autorizat să intermedieze acţiuni judiciare şi de drept civil. De pildă o citaţie în instanţă nu se trimite decît prin Poşta (fostă) de Stat. O scrisoare cu conţinut deschis, ca de pildă o somaţie de plată, opozabilă debitorului în instanţă, nu se trimite decît prin Poştă. Ţinînd seama de atribuţiile de grefier şi de notar ce îi revin Poştei încă de la înfiinţarea ei, vă vine să încredinţaţi Poşta Română pe mîna mogulărimii? Pariem că dacă încape pe mîna lor nu vor mai primi în veci citaţiile la tribunal? Aşadar, atenţie! Poşta este unul din agenţii statului de drept.
––––––––––
* cît timp Poşta a fost regie de stat, sindicatelor nu li se recunoştea dreptul la grevă.
2011, februarie 16 @ 18:38
In acest post, d-nul Cosmin Alexandru si-a expus punctul de vedere din perspectiva cetateanului civilizat care trebuie sa suporte conditiile derizorii in care se „scalda” CFR-UL (bun exemplu cu mizeria de gara din Ploiesti Sud).
In mod clar au existat si fel si fel de „combinatii” prin intermediul privatizarilor, dar atata timp cat statul fura si angajatii statului sunt intr-o delasare totala, solutia cea mai buna nu poate veni decat de la niste „oameni care au administrat cu succes ceva în piaţa liberă si care înţeleg lucrurile simple pe care se bazează eficienţa şi performanţa.” Dezavantajul este ca tot de organele statului depinde impiedicarea “combinatiilor” amintite mai sus.
Din pacate sau din fericire pentru mine, nu ma pot concentra in urmarea unor cauze de genul eradicarii coruptiei sau realizarii unor schimbari in institutiile statului, pentru ca visez mult mai mult la o familie fericita.
Pana una alta, eu voi ramane la incercarea de a infrumuseta exista oamenilor care ma inconjoara (desi ma contrazic prin decizia de a evada o perioada in sudul Frantei) si de a excela in alte domenii decat cel politic.
Sunt convins insa ca atata timp cat vor exista din ce in ce mai multe persoane care se vor concentra pe treaba lor si vor realiza ca seriozitatea este o calitate mai valoroasa decat abilitatea de a se eschiva, lucurile vor merge din ce in ce mai bine. Sunt probabil inca tanar si mult prea visator, dar momentan nu imi vin in cap decat vorbele unui prieten care il cita pe Cicero „Dum spiro,spero” adica ” atata timp cat eu voi respira, voi spera”!.
2011, februarie 18 @ 0:34
Ar fi cu adevarat asa intr-un cadru reglementat.
Asta insa NU e liberalism – piata „libera”. Daca „piata” face regula, se vinde pe un dolar, dupe care se vinde pe 2 miliarde la fier vechi si noi mergem pe jos.
Ceea ce s-a si demonstrat – de mii de ori.
Ciao.
2011, februarie 18 @ 3:48
Buna dimineatza, Romania!
Da…traiesc in Romania si sunt bucuros ca nu m-am nascut in Gana! Se putea si mai rau fara doar si poate…nu vreau sa par nationalist dar sunt zone in lume unde se traieste cu 2 dolari pe zi, si ma intreb cum in tara noastra cu mai mult de 1.25$ pe ora muncita (simple calcule) nu putem avea servicii la jumatatea serviciilor platite. Am vazut ca nu e bine sa te vinzi ieftin si nu pot fi de acord sa vindem companii care datorita unei conduceri fara viziune proactiva au ajuns mai mult mirositoare decat producatoare. Ca orice roman am ajuns la un oficiu postal si am ramas socat ca in secolul XXI pentru a ridica un colet,dupa ce in prealabil am fost cautat intr-un ceaslov timp de 20 de minute dupa un postit numerotat sa nu ma regasesc in acele foi deoarece nu mai scrisese pixul operatorului. Da este nevoie de o schimbare si as liberaliza maine Posta Romana …nu neaparat as vinde-o pe un leu, ci as investi in oameni astfel incat ei sa poata folosi o tastatura „Qwerty” si prin atingerea catorva taste plicul de pe sertarul X sa vina pe o banda rulanta in zona de colectare inregistrat de o camera video. La fel despre CFR pot sa spun ca TREBUIE privatizata si asta cat mai repede, dar daca iau in calcul ca are deja cladiri amortizate care trebuie doar intretinute si al caror pret poate urca doar printr-o schimbare incat unele gari construite acum 100 de ani sa fie bucati ale unui puzzle de muzee….cum s-ar simti un om in asteptarea unui tren intarziat vizitand o gara precum Suceava si platind 1.25 $ pentru a petrece 20 de minute vizualizand cateva opere lasate de cei dinaintea noastra.Cred ca si-ar dori ca trenul sa mai aiba intarziere 10 minute…
2011, februarie 18 @ 15:10
In opinia mea, CFR este un exemplu al insuccesului in afaceri. Statul nu a putut, nu a stiut si nu a vrut sa administreze bine aceasta afacere. La Posta Romana lucrurile nu stau totusi asa de rau, iar lipsa de personal pentru care se plang este datorata inmultirii serviciilor oferite, cele mai multe dintre ele care nu au un profit marginal suficient de bun pentru a conta (si se indeparteaza rau de domeniul principal de activitate).
Parerea mea este ca Posta ar putea ramane de Stat dar in aceasta situatie, pentru a fi performanta ar fi obligatoriu sa fie administrata de catre o companie privata, care sa urmareasca profitul, pe modelul Fondului Proprietatea.
2011, februarie 21 @ 10:37
Existenta CFR-ului arata ca Romania este inca inchistata in mentalitati anti-capitaliste. Statul trebuie sa pastreze caile de rulare in cadrul unei companii listata la BVB si NYSE si sa privatizeze total transportul feroviar de persoane si marfuri. Doar asa vor arata trenurile civilizat, cand va exista competitie intre trenurile de persoane asa cum exista competitie intre autocarele catre Europa !
Posta Romana trebuie listata pe BVB si NYSE, statul Roman sa aiba o detinere minoritara iar managementul companiei sa fie privat si evaluat anual dpdv al performantelor propuse si atinse.
2011, februarie 22 @ 13:34
Cred ca autorul a utiat sa spuna ca privatizarea unor servicii nationale care constituie un monopol de facto la momentul privatizarii lor nu se face printr-o simpla vanzare ci in anumite conditii. E ceva mai greu, dar probabil se poate. Vorbesc de CFR.
Posta are deja concurenti, trebuie numai aliniati la responsabilitatile postei ca sa fie piata libera. Poate si tarifele trebuie crescute pentru anumite servicii – cele „mai juridice” mentionate de Marius. Daca exista executori judecatoresti „privati” nu inteleg de ce nu ar exista livrari de citatii private. Astazi, privatii livreaza colete mult mai in siguranta decat posta, sper ca este toata lumea de acord. Nu ne ducem la posta DECAT daca ne trimite administratia publica o recomandata (si postasul lenes nu a sunat la usa sa ne-o livreze asa cum cere procedura) sau vine ceva din strainatate. Daca un privat e mai de incredere la livrare de ce nu i-as da si o citatie?
Are cineva un exemplu de monopol de facto privatizat cu succes in Romania? Poate Romtelecom-ul? Se poate privatiza un monopol a carui piata este in crestere sau scadere?
General vorbind, transportul de marfuri si persoane, este o optiune strategica, cu adevarat strategica, dar multa lume vorbeste de strategii guvernamentale, de fapt de tara si putina lume stie ce inseamna cuvantul. Asta duce la liberalizarea multor piete si la mult mai mare concurenta in teritoriu si la produse si la servicii si pe piata muncii, este un lucru esential pentru o dezvoltare rapida, parerea mea.
2011, februarie 22 @ 14:52
Cosmin, privatizarea CFR si a Postei Romane trebuia facut de mult, iar faptul ca astazi, dupa 20 de ani, Presedintele Romaniei este de cu totul alta parere atesta o data in plus, daca mai era nevoie, impostura guvernantilor cu privire asa-zisul capitalism pe care l-au clamat in tot acest timp.
Fata de cele relevate de tine in articol cu privire la CFR, eu personal am avut parte de maximum in materie nu atat de cersit, cat de escrocherie si jaf la drumul mare.
In data de 19 ianuarie, plecand din Braila cu acceleratul de ora 15.05, de la Ploiesti s-au urcat in tren doi malaci gen Helmuth Duckadam, care unul ne-a vanturat prin fata ochilor o adeverinta din care reiesea ca ar fi reprezentatul unei asociatii pentru ajutorarea copiilor aflati in dificultate, iar celalalt o lista pe care urma sa ne scriem datele personale, dupa ce, evident le vom fi dat anumite sume de bani.
Aratau, te rog sa ma crezi, atat de fiorosi si intimidanti, incat in clipa in care i-am refuzat am simtit o teama irepresibila de eventualele repercusiuni pe care le-as putea avea ca urmare a acestui refuz.
Dovada ca tipii inspirau frica am obtinut-o imediat ce am remarcat ca unii calatori ce pareau mai usor de timorat cedau dand bani si semnand acea lista pe care escrocii urmau s-o arunce la primul cos de gunoi pe care aveau sa-l intalneasca dupa ce isi vor fi incheiat dubioasa afacere.
In ceea ce priveste Posta Romana, sunt detinatoarea unei experiente mai putin traumatizante, insa la fel de elocventa pentru necesitatea privatizarii ei cu prioritate 0.
Vara trecuta, pe o caldura de 45 de grade, ma aflam la o unitate postala micuta in Drumul Taberei, intre Orizont si Favorit. Stateam la o coada de cca 20 de persoane, la un singur ghiseu, celelalte doua ghisee fiind inchise, iar oficiantele respective ocupandu-se cu altceva.
Aveam un mic ventilator de mana, cu baterii, cu care imi faceam vant si care scotea un usor bazait.
Singura oficianta care se ocupa de noi intreaba ce se aude si imi cere sa inchid ventilatorul intrucat o doare capul.
Inchid ventilatorul si o rog sa dea drumul la aparatul de aer conditionat.
Ridica capul, ma fixeaza complet interzisa pret de cateva secunde, dupa care imi articuleaza silabisind: „Asta-i buna! Nu v-am spus ca ma doare capul?”
Insa faza absolut naucitoare pentru mine nu a fost atitudinea oficiantei, cat reprosul plin de compasiune la adresa ei pe care l-am citit in privirile celor 19 spalati pe creier de comunism aflati la coada inaintea mea.
2011, februarie 28 @ 23:50
Daca nu ar fi „de stat” probabil in momentul de fata CFR-ul nu ar mai exista. Datoriile pe care le are la distribuitorii de electricitate sunt ENORME. Si orice restructurare a sistemului energetic ar falimenta CFR-ul instantaneu. Totusi, privatizarea nu este nicidecum o solutie in absenta transparentei (in momentul initial) si al reglementarii (ulterior). Iar ambele trebuie asigurate tot de stat. Si de aici, pe scurt vorbind, un fel de punct mort.