Patima dublei măsuri

Săptămâna de dinaintea Paștilor a scos la iveală una dintre patimile cele mai periculoase ale drumului nostru înspre Europa. Deși inițial o apucase pe calea tuturor demnitarilor acuzați înaintea lui de incompatibilități similare, aceea de a ignora reperele morale pentru a abuza de clauzele juridice, după numai o zi de gândire, ministrul Botiș a făcut unul dintre puținele gesturi de onoare din spațiul public românesc al ultimilor douăzeci de ani.

Demisia ministrului a fost provocată de o dezvăluire la Realitatea TV. O cruntă ironie a sorții a făcut ca, în aceeași săptămână în care postul a câștigat o importantă bătălie în războiul pe care îl duce de o bună bucată de vreme împotriva guvernului, același post TV să fie, probabil, într-o postură jurnalistică cu titlul de premieră mondială: să facă „breaking news“ cu arestarea patronului stației, pentru că acesta l-a șantajat și amenințat cu moartea pe managerul stației.

Am avut parte, din păcate, de încă o dovadă perfectă a principalei piedici în calea intrării noastre în lumea civilizată: dubla măsură. Nu ne putem aplica singuri standardele morale și profesionale pe care le cerem altora. Cascadele de invective, epitete și ironii pe care jurnaliștii Realității le varsă neobosiți în fiecare seară în capul a zeci de politicieni au dispărut subit în seara cu pricina. Atunci a apărut brusc jurnalismul pur informativ. Nimeni nu mai avea nicio opinie, toți relatau rece, imparțial, fapte despre „omul de afaceri“ Sorin Ovidiu Vântu.

Dacă dezvăluirea cadavrului figurativ din dulapul ministrului Botiș a încins și mai mult imaginația lingvistică a moderatorilor deja înfierbântați, menționarea cadavrelor deloc figurative îngropate de patronul lor în dealurile Moldovei i-a lăsat pe de-a-ntregul reci, nu le-a inspirat nicio urmă de părere, nicio zvâcnire de dezaprobare. Mă întreb cam cum ar fi arătat relatările jurnaliștilor Realității dacă în înregistrarea respectivă ar fi folosit exact aceleași cuvinte un om politic, să zicem Traian Băsescu, ca să iau un exemplu absolut la întâmplare… Ar fi avut el parte de același tratament discret, rezervat, sec?

O parte importantă din mass-media românești e prinsă într-o capcană fără ieșire. E obligată să aplice dubla măsură și să își suprime elanurile justițiare la ușile patronilor. Dacă ar fi doar capcana ei, ar fi doar problema ei. Însă acești jurnaliști sunt formatori de opinie. Din ce în ce mai frecvent, ei sunt formatori de dublă măsură în societatea românească și asta devine o problemă a noastră, a tuturor. Când unii dintre ei se hotărăsc să înființeze și școli de media, devine și problema generațiilor viitoare.

În seara zilei de 20 aprilie, la ultima aterizare a lui Adrian Severin la București, venind de la Bruxelles, pasagerii din avion i-au strigat: „Demisia, demisia!“. Poate e un semn că dubla măsură nu e acceptabilă într-o țară civilizată și mai ales nu din partea celor care pretind că ne apără de ea, în parlament sau la televizor.
(Articol apărut în numărul din 26 aprilie al Revistei 22)