Iversuri

Aseară am vorbit pentru prima oară la o lansare de carte. Versez, a lui Iv Cel Naiv, la Cărturești. Am vorbit destul de puțin pentru că era un fum pe care nici cu cuțitul nu mai puteai să-l tai, și care mi-a tăiat oxigenul, inspirația și putința de a sta până la sfârșitul ivenimentului.

Experiența a fost, totuși, o mare bucurie, așa cum e fiecare întâlnire virtuală a mea cu Iv sau cu versurile lui. Deși ne cunoaștem doar virtual, mie mi se pare că-l știu de când lumea. Asta, probabil, pentru că lumea versurilor lui e lumea bucuriilor mele nespuse, căci n-am știut niciodată să le spun așa. Citez din Versez:

sms 29
of! m-am săturat de frig/ ca gaura de covrig/
și de soarele cu dinți/ ca icoanele de sfinți//

Nu e doar despre rime, care la Iv sunt oricum spectaculoase, e despre un fel de a se apropia de gânduri, imagini și cuvinte care nu vor să stea locului în locurile în care toți oamenii le pun de când s-au întâlnit cu ele. Când Iv se întâlnește cu ele, pe cuvinte le apucă un chef nebun de joacă și de șotii. Își descoperă prietenii cu niște cuvinte pe care până atunci nu le văzuseră niciodată sau încep să adune semnificații despre care nu știau să existe. Jucându-se, cuvintele cresc în curtea lui Iv până când se agață de oamenii mari care suntem și se hârjonesc cu tabieturile, încrâncenările, ifosele și prețiozitățile noastre ca să ni le arate cât de caraghioase sunt, de fapt. Să ne aducă aminte de naivitățile pe care candoarea și curiozitatea copilăriei le făceau posibile. Cred că plăcerea și surpriza cea mai mare când îl citesc pe Iv de aici vin: aflu că trăirile astea devin din nou probabile, că sunt foarte aproape, la doar un vers distanță. Așadar, concluzionez:

Nu m-am săturat de Iv/ ca nota de portativ
și nici de versezul lui/ ca glezna de tocul cui

Versurile lui Iv sunt între cele mai frumoase pe care le-am citit în ultimii 20 de ani. Sper că are un spate puternic, în care să care mult timp de acum încolo nenumărate dramuri de naivitate, seninătate și generozitate.