Pentru democrație sau pentru Băsescu?

Mă întreb, pentru cei mai tineri, care nu au trăit mineriadele pe pielea lor, oare cu ce seamănă zilele astea? Ei cum ar putea afla ce începe cu ce se întâmplă de două luni încoace? Noi am văzut în anii ‘90 democrația distrusă cu bâta, iar distrugerea validată cu votul. Acum e distrusă cu parlamentul și se pregătește a fi validată tot cu votul.

Am cântărit îndelung tot ce am aflat des­pre subiect, ca să iau o decizie finală des­pre participarea mea la referendum. Obi­ectivul principal pentru mine și pentru România pe care mi-o do­resc e ca Traian Băsescu să rămână președinte. Nu pen­tru el, dar e singura poziție din care le poate da, îm­preună cu oficialii UE, pes­te degetele obraznice și ires­ponsabile celor care nu doresc o Românie aliniată principiilor, normelor și ins­tituțiilor europene. Dacă Băsescu e demis, toți suntem dați la o par­te din Europa și din speranța unui viitor mai bun. Pentru mulți ani.

Așadar, obiectivul prim nu e ca Băsescu să rămână președinte în glorie, câștigând referendumul la număr de voturi. Eu în­țeleg că domnia sa își dorește și ne cere asta, dar problema mea nu e cum să fac ca să îl ajut pe el, ci cum să fac ca să mă ajute el pe mine, că ăsta ar trebui să fie rolul unui politician. Nu risc siguranța mea și a lumii mele pe scorul lui, căci nu victoria lui mă animă, ci obligația și da­toria lui de a rămâne la post și de a apăra statul de drept împotriva celui mai fu­ribund atac din ultimii 22 de ani.

Cea mai sigură cale pentru atingerea aces­tui obiectiv e ca referendumul să fie in­validat. Contribuția mea la acest rezultat e să nu mă duc la vot. Să nu cad în cap­cana necesității exercitării dreptului democratic de par­ticipare la vot. Am de gând să apăr democrația, nu să o îngrop cu armele ei, dând curs manipulării gro­solane și masive a ata­catorilor ei.

Când îl vedeam pe Băsescu cum ține la brâu și spe­ci­mene pedeliste dubioase, nu mi se părea deloc un președinte bun. Acum, însă, când am văzut la putere spe­cimenele useliste pe care le ținea în frâu, mi se pare că a fost un președinte mult mai bun. Dacă motivul principal al sus­pendării e că a încălcat Constituția pentru că n-a mediat cu ei, nu pot decât să îl apreciez. Cred că dacă ar fi mediat cu puș­căriabili și impostori, abia atunci ar fi în­călcat grav Constituția.

Dincolo de acest merit, Traian Băsescu a acumulat și multe minusuri. Cot la cot cu opozanții lui de azi. Acum ceva vreme, mi-am promis că n-o să mai aleg ni­cio­dată între două rele. Imaginația po­li­ti­cienilor români a fost, însă, mai tare decât a mea. Acum am de ales între două rele, dar pe paliere diferite. Pe o parte, e un pre­ședinte suspendat care n-a putut con­vinge coalițiile de guvernare să scape de incompetenți și hoți. Pe cealaltă, însă, nu e un rău de natură doar politică sau ad­ministrativă. E un rău pentru însăși exis­tența statului de drept pe care ne chinuim să-l construim de peste două decenii. E un rău la adresa celei mai importante redute a democrației – justiția. Nu e doar un pericol mai mare, e prea mare.

Participarea la consultarea populară e un drept. Apărarea legilor, instituțiilor și Constituției e o obligație. Nu-mi voi folosi dreptul de participare la referendum pen­tru a-mi nesocoti obligația de apărare a democrației din România.

Fac asta nu cu gândul la Băsescu, ci cu gândul la mine și la oamenii din jurul meu care vorbesc și scriu corect românește, ca­re prețuiesc educația, munca și onoarea, care respectă drepturile și obligațiile pro­prii și pe ale celorlalți și care, nu în ul­timul rând, vor să-și vadă liniștiți de viață fără să fie agresați în fiecare zi de min­ciunile, reaua-credință și lăcomia politi­ci­enilor.

Sper ca pe 29 iulie cât mai mulți români de bună-credință să ocolească secțiile de vot pentru a invalida o nelegiuire, Băsescu să se întoarcă la Cotroceni și să apere în continuare statul de drept, poate mai în­țelept decât până acum, Ponta și An­to­nescu să se întoarcă de unde au venit și să rămână acolo, iar parlamentul să ia act de toate astea și să își dea demisia în bloc.

Iar după 29 iulie, sper să putem continua lupta. Istoria ultimelor două luni îmi dă certitudinea că Ponta, Antonescu și cei care îi manevrează nu vor respecta nimic. Nicio promisiune internă sau externă, ni­cio instituție internă sau externă, niciun principiu democratic intern sau extern, ni­cio lege care le încurcă planurile. Ei nu au scrupule, demnitate sau vreo măsură justă a realității. Vom avea de luptat cu ceva care nu știe și nu poate să trăiască în de­mocrație.
(Articol apărut în numărul din 24 iulie al Revistei 22)